Pesteri si avene turistice in Caras-Severin

Judetul Caras Severin având un relief în mare parte carstic gazduieste un mare numar de pesteri, multe din acestea situându-se în imediata apropiere a unor trasee turistice marcate, sau chiar a unor drumuri si localitati. Astfel multe din aceste pesteri au devenit obiective turistice de mare interes, în ciuda faptului ca doar doua din ele au niste amenajari turistice minime (Pestera Comarnic si Pestera Hotilor) si doar una din ele are ghid (Pestera Comarnic).Cu câteva exceptii pesterile ce pot fi vizitate se afla în versantii sau în vecinatatea unor chei sau defilee de mare frumusete, strabatute de drumuri sau trasee turistice marcate. Pesterile nu trebuie vazute ca niste obiective turistice singulare, izolate, ci ca o completare ce aduce un plus de valoare si diversitate, frumusetii peisajului carstic existent.
Datorita faptului ca amenajarile lipsesc, turistul care îsi doreste sa viziteze pesterile din aceasta zona trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli:
– nu se intra niciodata de unul singur în pestera,
– fiecare persoana din grup trebuie sa aiba o sursa de lumina,
– pentru pesterile mari e nevoie de harta,
– în cazul pesterilor mari sau dificile persoanele care ramân la suprafata trebuie anuntate despre durata estimata a vizitei,
– în cazul pesterilor cu curs de apa permanent sau temporar, trebuie luate în calcul conditiile meteo.

Vizita într-o pestera implica întotdeauna o oarecare doza de risc, dar daca acesta este constientizat si sunt luate masurile de precautie necesare, vizitarea unei pesteri poate fi o experienta de neuitat, într-o lume radical diferita de cea cu care suntem obisnuiti.

Pestera Gaura Turcului

Se afla la circa 5,5 km de Resita, pe traseul turistic marcat de banda albastra, în versantul drept al Vaii Sodolu Mare, amonte de confluenta acesteia cu Valea Baciului.
Pestera a fost cartata pe o lungime de 438 m de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, iar apoi membri Asociatiei Speologice Exploratorii au continuat explorarea si au recartat pestera, aceasta atingând acum 1870 m lungime si 76,8 m denivelare.
Zona ce poate fi vizitata fara echipament si cunostinte specifice speologiei, este saraca în concretiuni, interesanta fiind ruina unui zid medieval din zona intrarii.

Avenul Poiana Gropii

Este situat la circa 6 km de localitatea Cuptoare, în apropierea traseului turistic marcat punct albastru, ce porneste din spatele cantonului silvic Poiana Bichii.
Are o denivelare de -236 m si o lungime de 1029 m, fiind explorat si cartat de membri Asociatiei Speologice Exploratorii. Este cel mai adânc aven din Banat si pentru multa vreme a fost cel mai adânc din tara. Avenul este o înlantuire de puturi si galerii înclinate dispuse pe doua ramuri alaturate, are câteva portiuni frumos concretionate, iar în partea finala apare un mic pârâias ce se pierde într-o galerie joasa.
Nu poate fi vizitat decât de speologi cu experienta, dar o vizita pâna la intrarea impunatoare a acestuia poate fi foarte interesanta. Atentie putul de la intrare are -90m adâncime!!!

Pestera Comarnic

Este situata la circa 7 km de satul Iabalcea, se poate ajunge la ea si pe traseele turistice marcate banda albastra, triunghi albastru si cruce rosie.
Pestera are o lungime de 6203 m, fiind una din cele mai mari si mai frumoase din Banat, ultimii mai mult de 2000 m au fost adaugati în urma actiunilor de explorare întreprinse dea lungul anilor de membri Asociatiei Speologice Exploratorii. Amenajarile din pestera, sistemele de închidere la cele doua intrari sunt întretinute si dezvoltate de aceeasi asociatie, iar ghidul este asigurat tot de aceasta.
Traseul turistic strabate doar etajul fosil al pesterii, acesta fiind format dintr-o succesiune de galerii si sali de mari dimensiuni si foarte bogat concretionate.Ghidul asigura un numar de lampi cu carbid pentru iluminatul de ambianta, dar o sursa de lumina individuala este indispensabila.

Pestera de dupa Cârsa

Este situata în versantul stâng al Cheilor Carasului la mai putin de 300m de podul pe care trece DJ. Se poate ajunge la aceasta urcând pe versant pâna la o dolina de prabusire în care se afla intrarea în pestera, înainte de ajunge la Pestera Valeaga sau direct prin Pestera Valeaga urcând un mic horn din finalul acesteia (varianta mai directa, dar mai dificila).
Pestera are o lungime de circa 1300 m din care 800 m explorati de Asociatia Speologica Exploratorii, ultimii 500 m au fost adaugati în urma unor explorari recente.
Galeria de acces este fosila, apoi se coboara pâna la un lac sifon (în mare parte a timpului sec), de unde galeria se desparte în doua: o parte continua în amonte pe o galerie îngusta si relativ înalta, urmând albia unui curs de apa temporar, care apare în perioadele bogate în precipitatii; cealalta ramura porneste de pe fundul lacului si este o galerie joasa cu strâmtori, saritori si puturi. Cea de pe urma este nerecomandata turistilor, fiind foarte periculoasa vizitarea acesteia în perioade nepotrivite (precipitatii sau iminenta unor precipitatii), sau fara echipament si experienta speologica corespunzatoare.

Pestera Liliecilor

Intrarea de mari dimensiuni în Pestera Liliecilor este deja emblematica pentru Cheile Carasului, forma acesteia asemanatoare continentului african este ea însasi un obiectiv turistic. Totusi pestera mai are si ea câteva surprize de oferit.
Principalul obstacol în vizitarea pesterii este pragul de 6-10m de la intrarea acesteia. Acesta nu trebuie luat în gluma, daca la urcare pentru unii pare o joaca, în schimb la coborâre e ceva mai dificil. E recomandabil sa se foloseasca o coarda pentru asigurare.
Galeria are dimensiuni mari în prima parte a pesterii, pe podea sunt depozite de guano, apoi apar câteva gâtuituri datorate concretiunilor abundente care ocupa mare parte din sectiunea galeriei. Pe masura ce înaintam dimensiunile galeriei se micsoreaza, aceasta reducându-se treptat la un târâs între arcul galeriei si nisipul de pe podeaua acesteia. Nu e bine sa continuam vizita dincolo de acest punct.

Pestera cu Apa

În Cheile Gârlistei, strabatute de traseul turistic banda galbena , poate fi vizitata Pestera cu Apa din Cheile Gârlistei. Pestera se afla în versantul drept al cheilor la circa 4,5km de localitatea Gârliste (2,5km drum – Poiana Peris, 2 km poteca marcata – malul drept Cheile Gârlistei).
Intrarea mare si perfect ovala, a pesterii nu este întotdeauna vizibila din poteca, din cauza vegetatiei, dar albia unui mic pârâias care vine din pestera si traverseaza poteca pe care ne aflam, ne arata drumul.
Doar primii 250 m din cei 397 m, pot fi vizitati, accesul mai departe fiind blocat de un dop de nisip dupa care pestera continua (C.S. Cristal Timisoara -1979). În portiunea vizitabila, zonele frumos concretionate (gururi,scurgeri parietale, stalagtite,stalagmite) si mai spatioase alterneaza cu zone în care pe peretii goi sunt vizibile doar urmele trecerii apei (lingurite, septe, hieroglife), în câteva locuri sunt depozite masive de guano. Pârâiasul ne însoteste pe tot parcursul vizitei, deplasarea facându-se în mare parte prin albia acestuia.

Pestera Buhui

Pestera Buhui are o lungime de 6500 km (C.S. Speotimis si C.S. Cristal Timisoara), fiind cea mai mare din Banat. Se afla la circa 3 km de orasul Anina pe drumul forestier ce trece pe langa Orasul Nou sau din dreptul cimitirului orasului in directia lacului Buhui circa 4 km , se poate ajunge la ea si pe traseul turistic marcat de banda albastra.
Pestera are trei intrari: Intrarea Certej, Intrarea prin Dolina si Grota Buhui, toate trei de mari dimensiuni. Galeria principala urmeaza cursul subteran al Pârâului Buhui, care pe traseul sau are lacuri si cascade (Cascada Mare – 3 m). La intrarea în Grota Buhui se afla un baraj pentru captarea apei (pestera fiind sursa de apa pentru orasul Anina), care ridica nivelul apei pe ultimii 400 m de galerie, aceasta neputând fi parcursa decât cu barca sau înot (în costum de neopren). În afara galeriei principale mai sunt galerii fosile si sali de mari dimensiuni (Sala Ursilor, Sala Coloanelor, Sala Domurilor), concretiuni splendide, uneori de dimensiuni remarcabile, care apar atât pe parcursul acvatic cât si în salile fosile.
Folosind alternativ cele trei intrari se pot vizita mari portiuni din pestera. Parcurgerea în totalitate a pesterii e o actiune care trebuie bine pregatita, pestera fiind complexa si dificila, punând vizitatorului atât probleme de orientare cât si probleme de parcurs (cascade, lacuri, catarare). Pentru o vizita completa cel mai indicat este sa luati legatura cu o asociatie speologica.

Pestera Ponor Uscata

În vecinatatea soselei ce leaga Anina de Oravita (DJ) la km… pe partea stânga a drumului se afla Pestera Ponor Uscata – 265 m lungime (V. Sencu). Intrarea se afla într-o dolina aflata pe partea stânga a potecii, cam în dreptul locului unde trebuie sa coborâm se vede pe cealalta parte a potecii o alta intrare de tip aven. Dupa intrare se poate vizita in stânga o galerie mai scurta, iar în dreapta galeria principala. Partea de început a pesterii este descendenta pe o panta de grohotis. Prima sala în care ajungem este luminata printr-o fereastra naturala (gura avenului pe care l-am folosit ca punct de reper pentru a coborî în dolina), în josul pantei se ajunge la un sorb, iar daca continuam pe sub fereastra naturala si putin în dreapta, ajungem într-o galerie fosila care a fost odata frumos concretionata, dar din cauza lucrarilor la drum si a vizitatorilor fara bun simt, acum ne putem doar închipui frumusetile ce împodobeau pâna nu demult aceasta pestera.

Pestera lui Miloi II

Se afla într-un sector de chei al Vaii Minisului, pe versantul drept, aval de lacul Valea Minisului si amonte de afluentul de stânga Gura Izvorului. Pentru a ajunge la Pestera lui Miloi II trebuie sa trecem apa Minisului. Pestera are o intrare principala mare înalta de 5m si alte 4 intrari mai mici, nu toate penetrabile. Lungimea pesterii este de 132 m (St. Negrea, 1962) si este destul de frumos concretionata si destul de bine conservata, probabil apa Minisului a protejat-o de vizitatorii mai nehotarâti. Se poate ajunge la pestera pe drumul ce leaga Anina de Bozovici (DJ)

Pestera Gaura Porcariului

Situata pe Cheile Nerei la circa 2 km amonte de Cantonul Damian, pe versantul stâng. Intrarea se afla la o altitudine relativa de cca. 50m, din pacate e greu de reperat, din cauza vegetatiei. Are o lungime de 152 m (St. Negrea, 1961) si este vizibil degradata în unele locuri, în principal din cauza folosirii ei îndelungate de catre localnici, ca adapost pentru animale, fapt sugerat si de denumirea primelor doua sali: Sala Cailor si Sala Oilor. În zona finala pestera este frumos concretionata. Vizita este placuta si relativ usoara, singura dificultate fiind identificarea intrarii.

Pestera Gaura cu Musca

În zona Defileului Dunarii se poate vizita pestera Gaura cu Musca, situata chiar lânga drumul care strabate defileul, amonte de localitatea Coronini (Pescari). Intrarea se afla deasupra drumului în dreptul unui izvor captat. Lungimea pesterii este de 254 m (St. Negrea, 1962). În dreapta intrarii se poate merge câteva zeci de metri pe o galerie fosila, dar pentru a ajunge mai în profunzime va trebui sa urmam cursul apei. Pentru a scurtcircuita o zona cu apa foarte adânca, trebuie sa urcam un prag alunecos de cca. 2m aflat în Sala Liliecilor, apoi sa înaintam pe o galerie destul de joasa pâna vom ajunge iarasi la apa. Pâna la finalul pesterii se poate merge usor pe lânga apa. Trecem pe lânga intrarea Galeriei cu Argila si destul de repede ajungem la sifonul din finalul pesterii. Pestera are concretiuni destul de frumoase în partea finala si are numeroase colonii de lilieci. În zona intrarii sunt ruinele unei fortificatii din jurul anilor 1800.

Pestera Hotilor

Se afla în Baile Herculane lânga Hotelul Roman, intrarile sunt vizibile din drum, niste scari de beton urca pâna la intrare. Pestera a fost locuita din paleoliticul mijlociu, având o foarte mare importanta arheologica. Fiind foarte intens vizitata, este foarte degradata, peretii sunt acoperiti de iscalituri, unele din acestea foarte vechi, altele facute cu foarte multa migala. Paradoxal aceasta colectie de semnaturi, prin valoarea lor istorica au crescut valoarea pesterii. Pestera are 143m (St. Negrea, 1962), iar cea mai veche semnatura este datata 1820.