Blogu' lu' Alin…

Parcul National Portile de Fier

Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată înfiinţată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III a – Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrării nealterate a tradiţiilor, iar îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, desfăşurate în armonie cu natura.

Teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier se suprapune parţial peste teritoriul administrative a două judeţe: Caraş-Severin şi Mehedinţi şi totodată peste teritoriul a 15 unităţi teritorial-administrative.

Elementele de interes din arealul Parcului Natural Porţile de Fier:

A. Valori peisagistice rezultate din îmbinarea elementelor cadrului natural şi a existenţei omului încă din paleolitic şi epipaleolitic în zona Porţile de Fier.

B. Valori naturale, respectiv:

-varietatea trăsăturilor geologice şi geomorfologice impuse de diversitatea petrografică şi a proceselor geomorfologice;

-existenţa celui mai mare defileu din Europa şi din cursul Dunării;

-prezenţa unor situri paleontologice unice prin compoziţia şi diversitatea lor;

-numărul mare de plante superioare (1668), din care un număr mare de endemisme, plante rare la nivel naţional, dar şi numeroase specii de interes comunitar;

-numărul ridicat de specii de animale (peste 5200 elemente faunistice), numeroase de importanţă naţională şi comunitară;

-prezenţa unor zone umede care se constituie în habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial;

-suprafaţa apreciabilă ocupată de spaţii forestiere, unele adăpostind specii cu valoare deosebită din punct de vedere ştiinţific;

-diversitatea ridicată a habitatelor, în acest spaţiu fiind identificate 171 de habitate, din care 26 sunt unice pentru România şi 21 de interes comunitar.

C. Valori culturale şi antropice, respectiv:

-urme ale aşezărilor din perioada paleolitică, mezolitică şi neolitică;

-mărturii care atestă istoricul locuirii: cetăţi, mănăstiri, biserici, construcţii cu caracteristici arhitecturale deosebite: case, mori de apă, amenajări în piatră, etc.;

-existenţa unei diversităţi etnice ridicate cu tradiţii şi obiceiuri variate (români, sârbi, cehi, şvabi, ţigani,maghiari), fără conflicte interetnice;

-prezenţa celei mai mari amenajări hidrotehnice din România şi bazinul Dunării.

D. Valori ştiinţifice, respectiv:

– speciile de plante şi animale de importanţă naţională şi comunitară;

– habitatele de importanţă naţională şi comunitară;

– valori geologice şi geomorfologice deosebite;

– valori culturale şi antropice;

– staţiuni de cercetare existente în acest spaţiu.

E. Valori educaţionale, respectiv:

– obiectivele naturale şi culturale din Parcul Natural Porţile de Fier;

– Centre de Informare Documentare şi punctul de informare.

F. Alte valori ale zonei :

Densitatea scăzută a populaţiei, precum şi gradul ridicat de naturalitate determină creşterea importanţei Parcului Natural Porţile de Fier pentru activităţile de recreere.

Dominanţa pădurii şi gradul ridicat de izolare faţă de influenţele urbane contribuie la creşterea atractivităţii Parcului Natural Porţile de Fier.

 

II.2.1 Prezentarea geografică şi fizică

II.2.1.1 Prezentarea principalelor caracteristici geografice

Parcul Natural Porţile de Fier se află situat în partea de sud-vest a României, la frontiera de stat cu Serbia, ocupând o suprafaţă de 115.655 ha, conform legii 5/2000, ocupând parţial teritorii aparţinând judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi în partea sudică a Munţilor Locvei şi Almăjului şi în sud-vestul Podişului Mehedinţi.

Parcul Natural Porţile de Fier se întinde între 21º 21` şi 22º 36` longitudine estică, iar în latitudine între 44º 51` şi 44º 28` 30„ latitudine nordică.

Principalele puncte de acces sunt în vecinătatea municipiilor Drobeta Turnu Severin şi Orşova din judeţul Mehedinţi, precum şi a localităţilor Socol şi Naidaş din judeţul Caraş Severin.

Geologia Parcului Natural Porţile de Fier este deosebit de complexă, având în vedere că se suprapune unităţii de orogen a Munţilor Carpaţi.

Diversitatea litologică şi structurală reprezintă un element al cadrului natural cu implicaţii majore în repartiţia învelişului edafic şi biotic şi în aspectul general al reliefului prin evidenţierea unor forme specifice (abrupturi structurale şi litologice, tâlve, chei, peşteri, turnuri etc.).

Structural, se remarcă două unităţi majore: Autohtonul danubian şi Pânza getică, cu caractere structurale şi geologice proprii.

Autohtonul danubian este prezent în partea centrală şi estică a Parcului Natural Porţile de Fier, respectiv în arealul Munţilor Almăj şi include formaţiuni cristaline alcătuite din roci amfibolice, gnaise, şisturi cristaline sericito-cloritoase, micaşisturi, filite, cuarţite, etc.

Pânza getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Porţile de Fier – arealul Munţilor Locvei – şi la est de Valea Cernei. Formaţiunile cristaline sunt reprezentate de şisturi cristaline cu diferite grade de metamorfism, gnaise; alături de acestea sunt prezente intruziunile magmatice – masivul granitic de Sicheviţa şi banatite şi învelişul sedimentar al zonei Reşiţa – Moldova Nouă, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu şi superior precum şi Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne).

Zona Porţilor de Fier se prezintă sub forma unui adevărat muzeu geologic în aer liber, existând o serie de puncte de atracţie geologică şi paleontologică renumite la nivel naţional (sinclinalul suspendat Munteana, punctele fosilifere Sviniţa şi Bahna, neck-ul vulcanic permian Trescovăţ, Defileul Dunării, formaţiunile carstice etc.).

Dintre siturile de interes ştiinţific deosebit din punct de vedere paleontologic, în Parcul Natural Porţile de Fier se pot evidenţiază: Cozla (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbraviţa (nevertebrate din jurasicul mediu şi inferior), Bahna (nevertebrate şi vertebrate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova şi Povalina (plante fosile din carboniferul superior şi permian), Bigăr, Stânca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, o parte din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanţă naţională: Punctul fosilifer Bahna, Punctul fosilifer Şviniţa.

Relieful Parcului Natural Porţile de Fier apare ca o reflectare a structurii geologice şi a alcătuirii petrografice, constituind elementul polarizant al interesului turistic.

Parcul Natural Porţile de Fier se suprapune, de la vest la est, următoarelor unităţi majore de relief: Munţii Locvei, Munţii Almăjului, Munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi.

Munţii Locvei se întind de la Nera (în vest) până la Valea Cameniţei (în est). În cadrul Parcului Natural Porţile de Fier ating o altitudine maximă de 545,7 m în vârful Poiana Lisa (situat pe limita nordică), coborând treptat până în Valea Dunării şi Valea Nerei. Sunt alcătuiţi din două zone distincte: o zonă cristalină (M. Radimnei, Gr. Posea, 1984) cu intruziuni granitice în partea vestică şi o zonă sedimentară, calcaroasă, în partea estică.

În zona calcaroasă, relieful este alcătuit din culmi largi, ramificate şi platouri carstice (Cărbunari, Sfânta Elena); apar doline cu adâncimi diferite (formate prin alinierea acestora de-a lungul contactelor litologice şi tectonice), văi carstice seci, lapiezuri (îngropate parţial de argile roşii) etc.

În zona de contact dintre rocile cristaline şi cele sedimentare, în lungul unei importante linii de dislocaţie se insinuează corpurile intruzive de roci magmatice (banatite), pe seama cărora s-au format zăcămintele de sulfuri complexe de la Moldova Nouă.

În partea de sud a Munţilor Locvei (între Valea Râlii şi Coronini) se desfăşoară Depresiunea Moldova Nouă, un bazin de sedimentare miocen.

Morfologic, Depresiunea Moldova Nouă se suprapune în cea mai mare parte peste formaţiunile neogene, deşi părţile periferice se dezvoltă şi pe cristalinul Munţilor Locvei. Aria depresionară a permis formarea ostroavelor Kisiljevo cu lungime de circa 7 km (în apropierea malului sârbesc) şi Calinovăţ cu o lungime de 1,0 km (în apropierea malului românesc).

La vest de localitatea Belobreşca, pe o distanţă de aproximativ 11 km în lungul Dunării se evidenţiază o serie de depozite loessoide cuaternare, ce formează adevărate abrupturi, unele fiind declarate rezervaţii naturale (Râpa cu lăstuni – loc de cuibărit pentru Riparia riparia – lăstunul de casă). De altfel, în sectorul Belobreşca şi Coronini apar mai multe bazinete de acumulare în zona de vărsare a văilor Locva, Radimna, Valea Mare şi Moldova.

Procesele actuale de modelare (şiroire, torenţialitate) au generat un microrelief caracteristic de văi torenţiale cu aspect de mic canion, canalizate pe foste drumuri şi de badlands pe versanţi.

Munţii Almăjului au ca limite Valea Cameniţei la vest şi Valea Cernei la est. În cadrul Munţii Almăjului se înregistrează altitudinea maximă din Parcul Natural Porţile de Fier în vârful Teiul Moşului, 968 m. În Munţii Almăjului deosebim două sectoare distincte ca relief şi peisaj: Masivul Ravenscăi, până la valea Sirinia şi Masivul Svinecei, între Valea Sirinia şi Valea Cernei.

În partea de sud-vest a masivului, pe o lungime de 18 km, se desfăşoară Depresiunea Liubcovei, suprapusă unui bazin de sedimentare miocen. Relieful depresiunii se diferenţiază net de cel al munţilor, având un aspect colinar, pe văile mai mari (Valea Mare la Selişte şi Dragoselea, Valea Oraviţei între ogaşele Văznici şi Cocoşneag, Cameniţa între Dealul Moşului şi Vărsare, Cruşoviţa în zona de obârşie, Liborajdea) formându-se bazinete de acumulare şi eroziune.

Formaţiunile tortoniene prezintă o largă dezvoltare, la contactul cu zona montană fiind specifice rocile cristaline. Între Liubcova şi Berzeasca sunt prezente câteva areale cu depozite loessoide, habitat excelent pentru cuibăritul unor specii de păsări din grupa lăstunilor.

Peisajul este puternic antropizat, locul pădurilor ori al pajiştilor secundare luându-l culturile agricole. Cantitatea mare a aluviunilor transportate din rocile friabile tortoniene şi panta redusă a dus la colmatarea parţială a unor bazine, la extinderea luncii şi la apariţia unor forme de acumulare. În cadrul acestei unităţi depresionare se întâlnesc toate terasele Dunării semnalate în cursul defileului.

Între Greben şi Plavişeviţa se desfăşoară un sector de vale relativ largă, dar în formă de V, dezvoltată pe o lungime de 25 km, tăiată în roci cristaline, eruptive şi sedimentare. Depresiunea prezintă o extindere mai ridicată pe malul sârbesc, unde este cunoscută sub numele de Depresiunea Milanovăţ.

Dintre zonele cu caracter depresionar se mai remarcă: bazinetul tectonic Dubova, care are o formă aproape circulară, morfostructural suprapunându-se peste aria de răspândire a depozitelor neogene acoperite de cele cuaternare coluvio-proluviale; Depresiunea Ogradena-Orşova cu dezvoltare doar pe malul românesc al Dunării. Depresiunea se suprapune peste un fost golf miocen Ogradena-Orşova-Bahna-Balta, format din nisipuri argiloase, argile, pietrişuri etc.

Diversitatea litologică a acestui masiv montan (roci cristaline, magmatice şi sedimentare) a dus la individualizarea unui peisaj foarte complex, cu multe elemente spectaculoase (Cazanele Dunării, creste şi abrupturi calcaroase, chei, peşteri, cascade, forme de relief vulcanice – Trescovăţ, depresiuni etc.).

Munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi sunt două unităţi de relief incluse parţial în Parcul Natural Porţile de Fier prin compartimentul lor sudic, desfăşurându-se pe direcţia V-E de la Valea Cernei până în extremitatea estică a Parcului Natural Porţile de Fier şi coborând în altitudine de la nord la sud şi est. Această zonă este alcătuită din roci cristaline (petecul de Bahna) şi sedimentare (calcare şi roci cu caracter de fliş aparţinând Pânzei de Severin), relieful fiind reprezentat de culmi domoale şi platouri întinse, cu văi adânci, care în zonele calcaroase formează chei sălbatice.

Extremitatea estică este dată de o zonă depresionară, Depresiunea Severinului, alcătuită din roci sedimentare miocene (pietrişuri, nisipuri), cu un relief deluros, acoperit în bună parte de culturi agricole.

Între localităţile Baziaş şi Gura Văii apare ca unitate geomorfologică distinctă în peisajul Porţilor de Fier, Defileul Dunării, cu o lungime totală de 134 km.

Defileul Dunării este caracterizat printr-o alternanţă de bazinete depresionare şi sectoare de îngustare, diferenţiate datorită structurii geologice extrem de complexe a unităţilor majore de relief traversate de fluviu.

Sectoarele de îngustare sunt date în general de traversarea unor zone calcaroase (zonele sedimentare Reşiţa – Moldova Nouă şi Sviniţa – Svinecea Mare, Cazanele Mari şi Mici), iar bazinetele şi sectoarele de lărgire a albiei de traversarea zonelor cu roci cristaline şi roci magmatice.

În drumul său între Baziaş şi Gura Văii, Dunărea străbate patru zone calcaroase:

-de la Coronini până la 2 km amonte de confluenţa râului Liborajdea cu Dunărea (versantul sudic al Munţilor Locvei);

-în aval de localitatea Cozla (în Munţii Almăjului, sinclinalul Sirinia);

-în proximitatea localităţii Sviniţa;

-zona Cazanelor Dunării;

În Munţii Locvei, calcarele creează un versant abrupt şi înalt de peste 100 m, ce se desfăşoară pe o distanţă de câţiva kilometri în aval de localitatea Coronini.

În arealul localităţilor Sf. Elena, Gârnic şi Padina Matei există un întins platou carstic (Platoul Cărbunari), cu numeroase doline şi soluri favorabile culturilor agricole.

Formele carstice de suprafaţă sunt reprezentate de lapiezuri, doline (cu adâncimi de 2 – 10 m), văi de doline, chei scurte şi sălbatice; sunt dezvoltate şi forme carstice de adâncime, cum ar fi Peştera Gaura cu Muscă (254 m lungime) şi Peştera Gaura Chindiei (15 m lungime).

Calcarele din sinclinalul Sirinia sunt slab carstificate, formele carstice fiind reprezentate de lapiezuri pe suprafeţe restrânse şi doline de dimensiuni reduse.

Endocarstul este reprezentat de o serie de peşteri mici, din care cea mai importantă este Peştera Zamoniţa (situată aproape de obârşia unui afluent al pârâului Dragoselea). Un fenomen geologic şi geomorfologic aparte este sinclinalul suspendat de la Munteana.

În zona Sviniţa, calcarele jurasice şi cretacice au determinat apariţia unor forme unice, numite tâlve, cu corespondent în Parcul Naţional Djerdap din Serbia, deşi morfologia carstică este slab dezvoltată.

Cazanele Dunării reprezintă porţiunea de defileu cuprinsă între confluenţa Dunării cu pâraiele Plavişeviţa şi Ogradena, formând o unitate geomorfologică bine individualizată.

Bazinetul miocen de la Dubova împarte Cazanele Dunării în două porţiuni distincte: Cazanele Mari şi Cazanele Mici.

Între bazinetul Dubovei şi Plavişeviţa sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km şi o lăţime de 200 – 350 m, ele sunt formate din Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereţi abrupţi mărginesc latura stângă a fluviului şi din Ştirbăţul Mare (768 m) situat pe partea dreaptă (Parcul Naţional Djerdap).

Între bazinetul Dubovei şi Ogradena se află Cazanele Mici, având 3,6 km lungime şi 150 – 350 m lăţime. Ele sunt situate între Ciucaru Mic (313 m) şi Ştirbăţul Mic (626 m).

Zona calcaroasă a Cazanelor se caracterizează printr-un relief exocarstic şi endocarstic în diferite stadii de evoluţie.

În masivul calcaros Ciucaru Mare au fost identificate şi şapte peşteri, cu o lungime totală de 2155 m, din care cea mai importantă şi vizitabilă este Peştera Ponicova.

Alte peşteri din masivul Ciucaru Mare mai sunt: Peştera Cuina Turcului (Potcapina de la Cuina Turcului), situată la 400 m de intrarea în Cazanele Mari, Peştera Preluca lui Climente, cu o lungime de 47 m, Peştera Veteranilor (Maovăţ), situată la 750 m de intrarea în Cazanele Mari (inundată), Peştera Fluturilor – o peştera fosilă alcătuită din două galerii şi Peştera fără nume, cu o lungime de 51 m, Gaura lui Climente (Peştera Climente II sau Peştera din drum) etc. . Toate acestea au oferit importante informaţii în ceea ce priveşte habitatele clisurii în paleoliticul superior şi epipaleolitic.

Dintre elementele de interes geomorfologic trebuie remarcate şi alte forme de relief litologic (neck-ul vulcanic Trescovăţ, depozitele loessoide), structural (sinclinalul suspendat Munteana), precum şi formele de relief fluviatil de pe Dunăre (ostroavele Moldova Nouă şi Calinovăţ şi „delta” Nerei).

Procese geomorfologice actuale.

În funcţie de litologie, se pot exemplifica diferenţieri ale proceselor geomorfologice: procese de alunecare în zonele de obârşie al râurilor Iuţi, Valea Roşie, Povalina, Strenica, Elişeva, Sirinia, la vest de Sviniţa, la nord de Cozla, Berzasca şi Liubcova etc. datorate rocilor sedimentare permiene friabile, procese şi forme endo şi exo carstice pe suprafeţele cu o largă dezvoltare a formaţiunilor calcaroase (Cazanele Dunării, zonele Sviniţa – Svinecea Mare şi Pod Cărbunari-Moldova Nouă-Gârnic), procese de dezagregare cu formarea de grohotişuri pe cristaline şi magmatice.

Versanţii sectorului românesc al Defileului Dunării au o expoziţie predominant sudică, sunt mai puţin împăduriţi şi mai puternic degradaţi. Se remarcă procesele de degradare în masă a versanţilor ca rezultat al scurgerii difuze şi /sau organizate a apei.

Datorită naturii petrografice şi coeficientului ridicat de împădurire a zonei montane – Munţii Locvei – peste 40% şi Munţii Almăj – 85%, procesele de degradare au un ritm moderat. În bazinele sedimentare Moldova Nouă, Liubcova, Ogradena, Orşova-Bahna şi Depresiunea Severinului, procesele de versant sunt foarte active constituindu-se în surse de aluviuni pentru lacul de acumulare.

La baza versanţilor, în bazinete şi lunci, procesele dominante sunt cele de acumulare, depozitele fiind reprezentate de materiale proluviale, coluviale, aluviale şi gravitaţionale. În cadrul bazinetelor depresionare pot fi identificate o serie de conuri de dejecţie formate de râurile ce au suferit schimbări bruşte de pantă. La baza abrupturilor litologice şi structurale (calcaroase sau din roci vulcanice) apar blocuri, roci prăbuşite ori conuri de grohotiş.

Sunt de remarcat procesele geomorfologice actuale care s-au dezvoltat în lungul căilor de comunicaţie (DN 57 Orşova-Moldova Nouă), în imediata apropiere a carierelor de exploatare a materialelor de construcţie, pe haldele de steril active sau conservate, etc. .

În aceste zone sunt specifice procesele de torenţialitate, prăbuşirile ori alunecările de teren de mică amploare. Pe malul românesc al lacului de acumulare Porţile de Fier I au o amploare deosebită procesele de eroziune a malurilor determinate de variaţiile de nivel ale apelor. Se pot identifica sectoare de eroziune prin prăbuşiri şi marmite în depozite friabile sedimentabile (sectorul Orşova-Eşelniţa), colmatare biogenă (Moldova Nouă-Divici) sau colmatare mixtă (biogenă şi aluviuni transportate de afluenţii direcţii ai Dunării) pe Valea Boşneagului la Coronini, Liborajdea, Gornea, Liubcova, Berzasca, Eşelniţa, Mala, etc.

În concluzie, relieful şi procesele de modelare din Parcul Natural Porţile de Fier contribuie esenţial la creşterea importanţei zonei din punct de vedere ştiinţific, peisagistic şi turistic, fiind în acelaşi timp şi un factor care a condiţionat dezvoltarea aşezărilor umane şi modul de utilizare a terenurilor.

Caracteristicile hidrologice ale Parcului Natural Porţile de Fier sunt influenţate în mod direct de factori naturali (caracteristicile geologice, geomorfologice şi climatice, gradul de împădurire etc.), dar şi de artificializările hidraulice realizate.

Astfel, construcţia complexului hidroenergetic Porţile de Fier I a produs modificări ale regimului Dunării şi afluenţilor direcţi.

În arealul Parcului Natural Porţile de Fier se pot diferenţia două unităţi cu caracteristici hidrogeologice specifice:

-unitatea cu ape freatice în formaţiunile cuaternare ale văilor (aluviuni, formaţiuni coluvio – proluviale);

-unitatea cu ape subterane în formaţiuni antecuaternare şi cuaternare ale interfluviilor (formaţiuni eluviale);

În general, depozitele aluviale, proluviale şi coluviale, formează un singur strat

acvifer, cu caracter freatic, delimitat pe de o parte de fluviu şi pe de altă parte de versanţii Defileului Dunării şi ai văilor afluente.

Extensiunea acestuia este uneori întreruptă de izvoare sau de mici suprafeţe cu exces de umiditate.

A doua unitate, cu ape subterane cantonate în formaţiuni antecuaternare şi cuaternare ale interfluviilor, prezintă o mare varietate de tipuri genetice de roci şi de forme de relief, ceea ce condiţionează o suită de structuri şi faciesuri hidrogeologice.

În unele localităţi din Parcul Natural Porţile de Fier apele freatice sunt utilizate pentru alimentare cu apă a gospodăriilor, fiind în cele mai multe cazuri superioară calitativ celei din reţelele de alimentare cu apă.

Având în vedere că limita sudică a Parcului Natural Porţile de Fier este dată chiar de şenalul navigabil, Dunărea reprezintă un element definitoriu al peisajului, exercitând o deosebită influenţă asupra majorităţii componentelor peisajului.

În sectorul românesc al Defileului, Dunărea primeşte afluenţi, ce îşi află izvoarele în munţii Semenic, Locvei, Almăjului, Cernei şi Mehedinţi. De la vest la est principalele cursuri de ape sunt: Nera, Ribişul, Valea Mare, Radimna, Pârva, Moldova, Liborajdea, Cameniţa, Oraviţa, Berzasca, Sirinia, Tisoviţa, Plavişeviţa, Mraconia, Ogradena, Mala, Eşelniţa, Cerna, Bahna, Vârciorova, Jidoştiţa. Pe lângă aceste cursuri de apă principale mai există o serie de cursuri temporare, cu bazine de recepţie mici şi caracter torenţial (Starişte, Reciţa, Iuţi, Liubotina, Povalina etc.).

După construirea barajului de la Gura Văii şi formării lacului de acumulare, gurile de vărsare a tuturor afluenţilor direcţi ai Dunării au fost inundate şi transformate în golfuri de diferite dimensiuni.

Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei, Bahnei (în apropierea barajului de la „Porţile de Fier” I) şi Mraconiei (suprapus unei linii de falie).

În sectorul Baziaş-Cameniţa, procesul a constat în acoperirea de către apele

Dunării a conurilor de dejecţie formate de râuri la vărsarea în Dunăre (Liborajdea, Brestelnic, Berzasca, Cameniţa).

În consecinţă, a crescut suprafaţa luciului apei, creându-se noi habitate acvatice şi ripariene, caracterizate de topoclimate specifice (creşterea umidităţii, scăderea amplitudinii diurne a temperaturilor etc.).

Afluenţii direcţi ai Dunării au un caracter montan de la izvoare până la vărsare.

Afluenţii Dunării din Parcul Natural Porţile de Fier se încadrează în zona carpatic vestică, caracterizate prin ape mari şi viituri de primăvară şi iarnă, scurgerea de iarnă fiind mai mare datorită influenţei climatului mediteranean, care determină topirea timpurie a zăpezii.

Lacul de acumulare Porţile de Fier I reprezintă cea mai mare amenajare hidrotehnică din lungul Dunării şi din România, fiind realizat în spatele barajului de la Gura Văii, care are o înălţime de 60,6 m.

Lacul are o lungime de 130 km, o suprafaţă medie de 700 km pătraţi şi un volum mediu de 12 km cubi.

Construirea barajului de la Gura Văii s-a realizat în parteneriat cu Iugoslavia în perioada 1964-1972, producând mutaţii semnificative la nivelul ecosistemelor naturale şi umane.

În prezent lacul de acumulare Porţile de Fier este utilizat pentru producerea de energie electrică, regularizarea debitelor Dunării, piscicultură, navigaţie şi agrement, fiind un habitat preferat pentru multe specii de păsări.

Parcul Natural Porţile de Fier se încadrează în zona cu climat temperat continental cu influenţe mediteraneene semnificative.

Datorită influenţei circulaţiei aerului cald de origine mediteraneană, temperatura aerului în Parcul Natural Porţile de Fier înregistrează valori mai ridicate în comparaţie cu alte unităţi montane ale ţării.

În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat de cel mediteranean, media multianuală fiind de circa 11°C.

La Orşova, temperatura medie multianuală este de 11,2°C, valoarea temperaturilor medii a lunii celei mai reci oscilează între -1 şi 1°C, iar cea a lunii celei mai calde între 20 – 23°C.

În Defileul Dunării, datorită proceselor locale de transformare a maselor de aer, mai ales de descendenţă a acestora şi de încălzire adiabatică, are loc o creştere dinamică a temperaturilor.

Astfel valorile medii anuale ale temperaturii cresc treptat de la V spre E, înregistrându-se 11,2°C la Moldova Nouă, 11,4°C la Berzasca, 11,5°C la Sviniţa, 11,6°C la Drobeta Turnu-Severin.

Amplitudinile termice medii anuale sunt relativ mici (21,4 – 21,6°C), demonstrând caracterul moderat al climatului. Maxima absolută înregistrează valori de 41°C în Moldova Veche, 42,6°C la Şviniţa, 42,5°C la Orşova şi 42,6°C la Drobeta Turnu Severin.

Temperaturile minime absolute sunt legate de stagnarea maselor de aer rece de circulaţie estică. În aceste condiţii temperatura aerului poate scădea până la –25°C. Valorile record au fost de -27,8°C la 25.01.1942 la Drobeta Turnu Severin, -24,6°C la 8.01.1947 şi 13.01.1985 la Orşova şi -20°C la 13.01.1985 la Berzasca.

Datorită situării regiunii sub incidenţa maselor de aer ale circulaţiei V şi SV, cantităţile de precipitaţii sunt relativ ridicate pentru o zonă de până la 1200 m altitudine de pe teritoriul României. Există şi o zonalitate verticală impusă de diferenţa de nivel de peste 1000 m între Valea Dunării şi Vf. Svinecea Mare, cantităţile medii anuale oscilând între 800 – 1000 mm.

Repartiţia cantităţii de precipitaţii în timpul unui an este diferită de cea a restului ţării, făcându-se simţită influenţa mediteraneană, caracterizată prin două maxime: unul în lunile mai – iunie în zona Defileului Dunării şi iunie – iulie în zonele înalte şi altul, secundar, mai sărac în precipitaţii, în octombrie – noiembrie.

Minimele se produc la sfârşitul verii şi începutul toamnei (august – septembrie) şi la sfârşitul iernii (februarie – martie). Predomină în general precipitaţiile lichide, cele solide sub formă de ninsoare fiind mai rare. O frecvenţă mai mare în sezonul de iarnă o are lapoviţa.

Stratul de zăpadă nu durează foarte mult (circa 30 – 40 de zile/an) în condiţiile în care numărul zilelor cu ninsoare sunt sub 20 zile/an. Grosimea medie a stratului de zăpadă atinge valoarea cea mai mare în februarie, putând ajunge la 20 – 35 cm.

În Parcul Natural Porţile de Fier, în zonele înalte, predomină vânturile din direcţie sudică (19.7%), nordică (frecvenţă de 16.5%) şi nord – vestică (16%) datorită orientării unităţilor majore de relief şi a circulaţiei maselor de aer. În schimb, în Defileul Dunării se fac resimţite mai ales vânturile din direcţie vestică (cu o frecvenţă de 23%) şi estică (24.4%), datorită canalizării maselor de aer pe acest culoar.

Vitezele medii ale vântului sunt cuprinse între 4 şi 7.6 m/s în zona montană înaltă (pe suprafaţa de nivelare Almăj şi Vârful Svinecea Mare) şi între 2.3 şi 4.6 m/s în Defileul Dunării. Regimul anual al vitezei vântului se caracterizează prin creşteri ale vitezelor primăvara.Vitezele maxime ale vântului depăşesc 20 m/s în fiecare an, cele mai frecvente situaţii semnalându-se în Defileul Dunării, unde canalizarea maselor de aer şi configuraţia reliefului se constituie în factori de favorabilitate importanţi.

În Parcul Natural Porţile de Fier se manifestă o serie de vânturi cu caracter local, şi anume:

-brizele de munte, care ziua bat dinspre zonele joase spre înălţimi, iar noaptea în sens invers;

-brizele specifice defileului datorate diferenţelor de temperatură dintre apele fluviului şi uscat;

-Coşava, care bate pe direcţia SE – NV, provocând scăderi semnificative de temperatură, cu viteze de peste 20 m/s;

-Gorneacul, specific Depresiunii Moldova Nouă, care bate pe direcţia NE – SV, cu intensificări ce depăşesc uneori 100 km/h. Gorneacul este responsabil de spulberarea şi transportul sterilului din haldele de la Moldova Nouă peste apele Dunării spre localităţile din Serbia-Muntenegru în condiţii de secetă prelungită şi lipsă a învelişului vegetal.

Prin riscurile climatice, clima contribuie la limitarea unor activităţi antropice şi impune o serie de adaptări ale amenajărilor şi aşezărilor umane din Parcul Natural Porţile de Fier.

Astfel, intensificările vântului, secetele, ceaţa, poleiul se constituie în factori importanţi care contribuie la producerea unor pagube materiale importante, limitarea traficului rutier şi a altor activităţi economice, creşterea costurilor de amenajare, etc.

De asemenea, ploile torenţiale sunt riscuri climatice cu efect negativ important pentru aşezările umane din Parcul Natural Porţile de Fier (în special din Defileul Dunării), mai ales datorită faptului că ele sunt plasate pe conurile de dejecţie ale unor râuri.

În Parcul Natural Porţile de Fier formarea, evoluţia şi distribuţia solurilor este condiţionată predominant de varietatea petrografică şi interacţiunea fitoclimatică cu ceilalţi factori pedogenetici. Acest fapt este evidenţiat în peisaj prin zonarea altitudinală şi mozaicarea învelişului edafic.

Tipurile de sol prezente în arealul Parcului Natural Porţile de Fier se încadrează în următoarele clase de soluri zonale: cernisoluri, luvisoluri, cambisoluri şi spodisoluri.

Apar şi soluri azonale care se dezvoltă cu deosebire în ariile depresionare.

Din această categorie cea mai largă răspândire o au hidrosolurile (gleisoluri, stagnosoluri), pelisolurile şi protosolurile (litosoluri, regosoluri, psamosoluri, aluvisoluri, erodosoluri).

În arealul Parcului Natural Porţile de Fier, posibilităţile de utilizare a resurselor de sol sunt foarte reduse, folosinţa dominantă fiind cea silvică. Productivitatea solurilor este destul de redusă ea fiind determinată de limitări impuse de aciditate, volumul edafic redus, pantă şi acoperirea terenului (rocă la zi, stânci).

Construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I a determinat pierderi mari de sol prin inundare, dar şi distrugerea învelişului de sol datorită amplelor lucrări de amenajare executate.

Construcţia drumului naţional Orşova-Moldova Nouă, amplasat pe malul lacului a schimbat nivelul de bază al versanţilor, ceea ce a condus la intensificarea proceselor geomorfologice actuale, cu reflectare în eroziunea mecanică şi chimică şi indirect în calitatea solurilor.

Totodată prin inundarea unor mari suprafeţe de teren în fosta luncă a Dunării şi în bazinetele depresionare locuitorii au fost obligaţi să exploateze în mai mare măsură versanţii, determinând şi pe această cale intensificarea eroziunii şi degradarea învelişului de sol.

Extinderea spaţiului construit ca urmare a strămutării mai multor sate (Ogradena, Tisoviţa, Plavişeviţa, Şviniţa, Dubova) ori oraşe (Orşova), defrişarea, suprapăşunatul, artificializarea topografică pentru implantarea drumului DN 57 Orşova-Moldova Nouă, au fost tot atâtea cauze ale reducerii suprafeţelor agricole ori ale declanşării unor procese de degradare greu de stabilizat.

În acelaşi timp a fost modificat regimul hidrologic al Dunării (lacustru) în zona malurilor apărând procese de abraziune foarte active, anual având loc pierderi de sol datorate proceselor de prăbuşire.

În ansamblul ei, flora Parcului Natural Porţile de Fier este reprezentată prin toate cele cinci încrengături ale regnului vegetal, după cum urmează: Phycophyta, cu 71 familii, 171 genuri şi 549 specii; Lychenophyta, cu 34 familii, 67 genuri şi 375 specii; Fungi, cu 48 familii, 252 genuri şi 1077 specii; Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri şi 296 specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114 familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de subspecii şi 5 varietăţi.

Studiul apartenenţei areal geografice a speciilor de plante din arealul Parcului Natural Porţile de Fier relevă o dominanţă netă a elementelor nordice sau apusene (cu un procent de 62,23%), respectiv a celor circumpolare, europene şi continental-europene, medio-europene şi medio-europene-mediteraneene, eurasiatice, inclusiv continentale, arctic-alpine, alpine-balcanice, alpine-carpatice şi atlanto-medio-europene.

Acestea sunt urmate, ca pondere, de elementele sudice şi endemice, respectiv elemente medio-atlantice, medio-eurosiberiene, balcanice şi balcano-pontice, daco-balcanice, carpato-balcane, dacice, balcano-alpino-carpatice şi carpatice, cu un procent de 19,23%.

Elementele orientale sau continental-stepice, respectiv elementele ponto-panonice, ponto-mediteraneene şi ponto-panono-balcanice, totalizează un procent de 11,07 %, iar elementele policore, respectiv cosmopolite şi advenite, un procent de 6,75 %. Numărul de elemente endemice, deşi nu foarte mare, vine ca o completare a diversităţii mari de elemente fitogeografice.

După diverse surse bibliografice (Matacă, Roman, Boşcaiu, Dihoru etc.), numărul endemitelor din arealul parcului variază între 28 şi 33 de elemente, dintre care enumerăm: Pinus nigra ssp. banatica, Minuartia cataractarum Cachrys ferulacea, Stipa danubialis, Tulipa hungarica (care au arealul limitat numai în această zonă), Dianthus banaticus, Dianthus spiculifolius, Campanula crassipes, Dentaria glandulosa, Sorbus dacica, Thymus comosus etc.

Trăsătură caracteristică pentru flora Parcului Natural Porţile de Fier, alături de amestecul de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană, o constituie coborârea în altitudine a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice (R. Călinescu, S. Iana, 1964).

Astfel, fagul (Fagus sylvatica), tisa (Taxus baccata) coboară mult în defileul Dunării, ca şi alte elemente montane, cum sunt afinul (Vaccinium myrtillus) care este prezent pe Vf. Trescovăţ, şi licheni însoţitori ai pinetelor: Cladonia sylvatica, C. foliaceae, C. fimbriata, prezenţi şi în făgetele din arealul parcului.

Apariţia elementelor montane la altitudini neconforme în Defileul Dunării este urmare a condiţiilor oropedoclimatice locale. Elementele respective s-au menţinut ca relicte montane la altitudini mici datorită condiţiilor ecologice variate ale regiunii, care local prezintă caracter montan la altitudini joase.

O serie de elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari, cum sunt: cerul (Quercus cerris), gârniţa (Quercus frainetto), scumpia (Cotinus coggygria), mojdreanul (Fraxinus ornus), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), alunul turcesc (Corylus colurna), etc.

Din totalul de 1668 taxoni inventariaţi în arealul Parcului Natural Porţile de Fier, un număr de 242 de taxoni (respectiv 14,5% din numărul total al taxonilor din parc) sunt inventariaţi în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România, dintre care 200 sunt consideraţi taxoni rari, 5 taxoni vulnerabili (Taxus baccata, Corylus colurna, Beta trigyna, Paeonia mascula şi Alyssum tortuosum) şi 2 taxoni extincţi (Geranium bohemicum şi Alyssum stribrnyi).

De importanţă comunitară sunt un număr de patru specii, înscrise în Anexa nr. I a Convenţiei de la Berna: Salvinia natans (L.) All., Colchicum arenarium Waldst. et Kit., Typha shuttleworthii Koch et Sonder, şi Eleocharis carniolica Koch.

În Parcul Natural Porţile de Fier au fost identificate şi descrise 171 de asociaţii vegetale de cormofite cuprinse în 20 clase de vegetaţie, din care 26 sunt endemice, fapt care dovedeşte încă o dată marea diversitate floristică a zonei.

Elementele florale protejate ale Parcului Natural Porţile de Fier se regăsesc în Anexa nr. 1 – Specii floristice protejate, a prezentului document.

Vegetaţia din spaţiul Parcului Natural Porţile de Fier este alcătuită din păduri, tufărişuri, pajişti şi grupări ruderale, distribuţia acestora fiind condiţionată de particularităţile oropedoclimatice ale substratului.

Pădurea domină peisajul general, indicele de naturalitate calculat pentru Parcul Natural Porţile de Fier înregistrând valori frecvente de 80%.

Discontinuitatea acestui indice este introdusă de spaţiile depresionare cu mare favorabilitate pentru practicile agricole şi locuire.

În Parcul Natural Porţile de Fier sunt caracteristice diversitatea fitocenologică, caracterul mozaicat al asociaţiilor, schimbările şi modificările frecvente ale etajării, toate acestea fiind în strânsă corelaţie cu orientarea versanţilor, a culoarelor de văi, cu prezenţa abrupturilor petrografice şi litologice.

Hărţile formaţiilor vegetale elaborate secvenţial (Enciclopedia Geografică a României, 1982) sau la nivelul ţării (N. Doniţă, 1976) permit localizarea spaţială a marilor valori patrimoniale vegetale cu proiecţie în fizionomia peisajelor ce caracterizează acest spaţiu.

Formaţiile vegetale, condiţionate de dinamica în timp a asociaţiilor (grupărilor) şi de parametrii topoedafici sunt atribuite etajului nemoral (R. Călinescu şi colab., 1969).

Etajul nemoral prezintă funcţie de fizionomia şi fiziologia asociaţiilor vegetale o diversificare altitudinală determinată de relief şi parametrii calitativi şi cantitativi ai acestuia.

Subetajul făgetelor se desfăşoară între 500 – 1000 m, fiind reprezentat în special prin făgete. În structura pădurilor de fag (Fagus sylvatica) se mai întâlnesc Fagus taurica, Fagus moesica şi Fagus orientalis.

În lungul unor văi cum ar fi Berzasca, Eşelniţa, Mala, Mraconia etc. făgetele coboară către 200 m pe versanţii cu soluri brune de pădure slab acide, mai umezi şi mai umbriţi.

Local, în păşunile împădurite (Liubcova etc.), fagul ajunge până la 55 – 70 m prin înlocuirea gorunului datorită microclimatului umed specific versanţilor umbriţi.

Fagus sylvatica se întâlneşte în cel mai jos punct din ţara noastră la confluenţa râului Mraconia cu Dunărea (52 m altitudine).

Subetajul fagului are o extindere mare în partea centrală şi nordică a Parcului Natural Porţile de Fier, suprafeţele cele mai întinse fiind în zona înaltă a Munţilor Almăjului. Local, în special în sectoarele înguste, se observă o tendinţă de inversiune de vegetaţie, fagul coborând sub gorun (pe versanţii nordici de pe cursul mijlociu al văilor Starişte, Elişeva, Liubotina).

Între 500 şi 650 m se desfăşoară asociaţii de făgete şi gorunete, în care predomină specii Quercus petraea (gorunul), Fagus moesica (fagul balcanic) şi Fagus orientalis (fagul oriental – relict pontic).

Subetajul gorunetelor (Quercus petrea), în amestec cu alte specii de foioase, alcătuieşte formaţia vegetală dominantă în zona Parcului Natural Porţile de Fier. Acesta se situează între 200 şi 500 m, ocupând zone cu pante în general reduse, cu soluri brune, uneori podzolice, fie în arborete pure, fie în arborete amestecate de gorun cu fag.

Dintre speciile de cvercinee, apare şi Quercus polycarpa, element balcano – caucazian ce ocupă în mod deosebit porţiunile mai uscate şi mai calde din partea superioară a versanţilor însoriţi.

Pe versanţii însoriţi, pe soluri scheletice şi pe depozite reziduale de tip tera rossa vegetează pădurile de gorun cu cărpiniţă.

În zonele în care pădurea de gorun a fost defrişată se dezvoltă pajişti cu asociaţii în care domină Chrysopogon gryllus, Andropogon ischaenum, Festuca sulcata, habitat ideal pentru Ţestoasa lui Hermann şi unele orchidee.

Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este situat la altitudini cu valori mai mici de 300 m, pe suprafeţe morfologice însorite şi semiînsorite, constituind vegetaţia cea mai reprezentativă a Parcului Natural Porţile de Fier, este alcătuit mai ales din asociaţii în care domină specii termofile (cerul – Quercus cerris, gârniţa – Quercus frainetto, stejar pufos – Quercus pubescens şi cărpiniţă Carpinus orientalis).

Cereto – gârniţetele sunt specifice zonei Berzasca – Cozla, gârniţetele cu cer apar sporadic pe văile Berzasca, Tisoviţa şi Mraconia, gârniţetele cu stejar pufos şi cărpiniţă pe pantele abrupte ale Dealului Ciucaru Mare, Glaucina, Tricule, iar pădurile de cărpiniţă între Eşelniţa şi Orşova, pe versanţii însoriţi din cursul inferior al văii Berzasca, la baza Trescovăţului, etc.

Caracteristica acestor păduri de cer şi gârniţă este prezenţa unui subarboret bogat în elemente termofile: cărpiniţă (Carpinus orientalis), scumpia (Cotinus coggygria), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), care pe pante abrupte se transformă în şibleac.

Ca element endemic pentru acest subetaj semnalăm pinul negru de Banat (Pinus nigra ssp. pallasiana var. banatica), pe stâncării, cu sol subţire, arealul cel mai bine conturat în Parcul Natural Porţile de Fier fiind la Cioaca Borii.

Disjuncţia distribuţiei acestui element în România trebuie cercetată şi explicată în contextul evoluţiei istorice a mediilor naturale din Parcul Natural Porţile de Fier, dar şi a intervenţiei antropice în dinamica vegetală.

În locul pădurilor termofile defrişate s-au instalat tufărişuri termofile (şibleac), o formaţiune vegetală secundară de stejar pufos cu multă cărpiniţă, mojdrean şi liliac sălbatic (R. Călinescu, S. Iana – 1964) căreia i se adaugă specii submediteraneene, saxicole şi calcicole. În cadrul acestora, principalele elemente de vegetaţie sunt: stejarul pufos (Quercus pubescens), cărpiniţa (Carpinus orientalis), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia (Cotinus coggygria), vişinul turcesc (Padus mahaleb), spinul cerbului, paţachina etc.

Varianta geografică a şibleacului cu liliac şi scumpie din Defileul Dunării ilustrează afinităţi floristice accentuate cu cele din Balcani, atestând nu numai legăturile singenetice, dar şi vechimea lor, probabil din perioadele xeroterme interglaciare.

Dintre esenţele forestiere cu extindere redusă apare nucul (Junglans regia), areale cu extindere mai apreciabilă întâlnindu-se pe văile Liubotina, Iuţi, Sviniţa, Starişte.

Arealele cu vegetaţie higrofilă sunt destul de restrânse, fiind situate în sectoarele de luncă a râurilor afluente Dunării, în defileul propriu – zis, dar şi în unele bazinete de confluenţă cum sunt cele ale Cernei, Eşelniţei, Mala, Mraconiei, Cameniţa, Liubcova, Plavişeviţa, Liubotina etc..

În componenţa acestora intră mai multe specii de salcie (Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, Salix purpurea), plop alb (Populus alba) şi negru (Populus nigra), iar pe culoarele văilor unor afluenţi ai Dunării, anin alb (Alnus glutinosa).

În subarbustiv vegetează cătină roşie sau mur (Rubus caesius).

În zonele de luncă inundabilă apar înmlăştinări în care domină trestia (Phragmites communis), pipirigul (Scirpus sylvaticus), rugina (Juncus inflexus), Galium palustre etc..

Vegetaţia primară a pajiştilor este foarte mult modificată de intervenţiile antropice. Pajiştile sunt destul de restrânse ca suprafaţă, fiind intercalate între păduri şi terenuri agricole. Această vegetaţie aparţine câtorva grupe zonale (Boşcaiu, Resmeriţă – 1969, Anghel şi colab. – 1970).

Grupa asociaţiilor xeromezofile este localizată pe versanţi şi pe alte suprafeţe morfologice cu expoziţie variată, la altitudini de peste 300 m, pe locul gorunetelor şi făgetelor defrişate. Se întâlneşte varianta tipică xeromezofilă pentru versanţii însoriţi şi puternic înclinaţi şi varianta xeromezofilă de pe versanţii semiînsoriţi şi cu înclinare redusă.

Pajiştile de acest gen sunt cele cu obsigă (Brachyopodium pinnatum), zâzanie (Lolium perenne) şi, în mod deosebit, cu sadină (Chrysopogon gryllus).

Grupa asociaţiilor xeroterme este specifică pajiştilor din subetajul pădurilor termofile, ce vegetează pe pante ondulate şi mai puţin abrupte, cu expoziţie sudică, sud – vestică şi sud – estică. Reprezentative sunt pajiştile cu păiuş (Festuca valesiaca), bărboasă (Botriochloa ischaemum) şi obsigă (Bromus tectorum).

Grupa asociaţiilor xerotermofile de pe calcare şi şisturi este corespunzătoare perimetrelor de văi: Sirinia, Berzasca, Cozla, Cazane, Vârciorova, unde există una dintre cele mai mari concentrări de elemente termofile, a relictelor şi a endemismelor. Deosebit de reprezentative sunt: Tulipa hungarica, Campanula crassipes, Silene armeria, Allysum murale, Stipa aristela, Cerastium banaticum etc.

Zona Cazanelor se diferenţiază de restul Parcului Natural Porţile de Fier prin bogăţia floristică deosebită şi prin numărul ridicat de endemisme. Se întâlnesc astfel elemente floristice precum laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica var. undulatifolia), cornul bănăţean (Cerastium banaticum), cosaci (Astragalus rochelianus), clopoţeii Cazanelor (Campanula crassipes).

Pe Ciucarul Mare, Ciucarul Mic, pe soluri de tip terra rossa apar asociaţii de poieni cu firuţă (Poa badensis), păiuş (Festuca sp.), sipică de râpe (Cephalaria laevigata), garofiţă sălbatică (Dianthus kitaibelli), stânjenel de stâncă (Iris reichenbachii) etc.

Tot aici, în pădurile de stejar vegetează elemente termofile mai rare cum ar fi jugastrul Cazanelor (Acer monspessulanum), gura lupului (Scutellaria columnae) etc.

Grupa asociaţiilor mezohigrofile din lunci este alcătuită din pajişti de firuţă (Poa pratensis) şi păiuş (Festuca pratensis).

O foarte mare importanţă în caracterizarea biogeografică a Parcului Natural Porţile de Fier o are urcarea în altitudine a unor elemente (atât floristice, cât şi faunistice) termofile sudice şi coborârea hipsometrică a unora boreale – montane.

Elementele mediteraneene situate la altitudini relativ mari sunt: scumpia (Cotinus coggygria), laleaua de Banat (Tulipa hungarica ssp. undulatifolia), vişinul turcesc (Padus mahaleb), ghimpele (Ruscus aculeatus, cornişorul (Ruscus hypoglossum), viţa sălbatică (Vitis sylvestris). Dintre speciile care au coborât altitudinal se pot menţiona: tisa (Taxus baccata) – până la 92 m în Cazanele Mari şi la Cozla, afinul (Vaccinium myrtillus) – până la 670 m pe Vârful Trescovăţ, mesteacănul comun (Betula pendula) – întâlnit pe substrat silicios la Berzasca la 474 m altitudine absolută.

Dezvoltarea intensă a diferitelor categorii de activităţi antropice, inclusiv a agriculturii, în special în lungul coridorului Dunării, dar şi de-a lungul văilor afluente, a înlesnit extinderea şi diversificarea asociaţiilor ruderale, reprezentate prin buruienişurile culturilor de trifoi şi de prăşitoare, ale livezilor etc.

Din cercetările întreprinse până în prezent rezultă că fauna Parcului Natural Porţile de Fier se compune din 5205 taxoni, dintre care 4873 nevertebrate şi 332 vertebrate.

Dintre vertebrate, o prezenţă ridicată înregistrează clasa Aves, cu 205 de reprezentanţi, urmată de clasa Pisces, cu 63 de reprezentanţi, cea mai slab reprezentată clasă fiind Amfibia, cu doar 12 taxoni.

Caracteristica faunei Parcului Natural Porţile de Fier o constituie amestecul de elemente boreale montane cu cele sudice mediteraneene şi sud-estice ilirice, balcanice, moesiace, precum şi caracterul relict al elementelor nordice şi sudice, care au supravieţuit în enclave (R. Călinescu, S. Iana, 1964).

Dintre cele peste 5000 de nevertebrate întâlnite în Parcul Natural Porţile de Fier, următoarele specii beneficiază de protecţia oferită de legislaţia în vigoare:

-dintre speciile de decapode existente pe teritoriul parcului, menționăm prezența racului de ponoare, Austropotamobius torrentium, specie prioritară.

-patru specii de gasteropode, din care două dintre ele sunt incluse în anexele III şi V,A ale O.U.G 57/2007 (Theodoxus traversalis C. Pfeiffer, 1928; Anisus vorticulus Troschel, 1853), una în anexa IV,B a aceleiaşi ordonanţe (Herilla dacica L. Pfeiffer, 1848), iar una în anexa V,A şi în anexa III a Convenţiei de la Berna (Helix pomatia L., 1758).

-Clasa Insecta este reprezentată prin numeroase specii de interes comunitar și național, printre care menționăm: Rosalia alpina, Cerambyx cerdo, Lucanus cervus, Morinus funereus, Osmoderma eremita eremita, Pilemia tigrina, Oxythyrea cinctella, Eriogaster catax, Colias myrmidone, Lcaena dispar, Cordulelogaster heros.

Lista nevertebratelor din Parcul Natural Porţile de Fier este prezentată în Anexa nr. 2 – Nevertebrate, menţionând că aceasta nu este completă, datorită studiilor deficitare.

Vertebratele au în parc reprezentanţi din toate clasele întâlnite în România.

În arealul Parcului Natural Porţile de Fier au fost determinate 34 specii aparţinând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din parc. O proporţie importantă a mamiferelor este dată de microchiroptere, reprezentate prin membrii a două familii: Vespertilionidae (Myotis bechsteini, Myotis capacinii, Vespertilio murinus) şi Rhinolophidae (Rhinolophus eurialis, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus blasii).

Elemente de origine mediteraneană, liliecii populează peşterile din arealul parcului, cum sunt: Peştera Veterani, Peştera Ponicova, Peştera Gaura cu Muscă, Peştera fără Nume etc.

Toate speciile de lilieci din arealul parcului au statutul de specii strict protejate, ele fiind incluse în anexa II a Convenţiei de la Berna privind conservarea vieţii sãlbatice şi a habitatelor naturale din Europa, în anexele III şi IVA ale O.U.G. 57/2007, fiind incluse totodată în Lista Roşie Naţională.

Carnivorele sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul (Lynx lynx), cât şi prin specii de dimensiuni reduse, cum sunt mustelidele (Putorius putorius, Meles meles, Martes martes). Acestea populează suprafeţele montane împădurite din parc.

S-au semnalat conflicte accidentale între carnivorele mari şi populaţia locală în locuri aflate la distanţe mari de aşezările permanente.

Din fauna parcului nu lipsesc erbivorele, ele fiind reprezentate de Cervus elaphus (cerbul), Capreolus capreolus (căprior), Sus scrofa (porcul mistreţ). În privinţa statutului mamiferelor, acestea sunt incluse în anexele diferitelor convenţii internaţionale sau actelor normative naţionale, aşa cum se poate observa în Anexa 3 a prezentei lucrări.

Clasa Pisces este reprezentată prin 62 taxoni, din care cele care beneficiază de protecţie legislativă se pot observa în Anexa 3 a planului, unde sunt menţionate şi actele normative care le garantează protecţia. Sturionii marini migratori Huso huso (morunul), Acipenser guldenstaedti (nisetrul), Acipenser stellatus (păstruga) au dispărut din zonă în anul 1967, iar Hucho hucho (lostriţa), prezentă în zona Cazanelor Dunării, a dispărut în perioada 1912-1930.

Acipenser ruthenus (cega) care înainte de construirea barajului era caracteristică şi dominantă în Defileul Dunării (sectorul Coronini – Golubaţ şi Orşova – Tekija (Geografia văii Dunării româneşti, 1969)), în prezent este din ce în ce mai rară şi ajunge foarte rar la maturitate.

Salmo trutta fario (păstrăvul de munte) este prezent în bazinele Cerna şi Slătinicul Mare, unde este autohton, precum şi în bazinele hidrografice Berzasca, Sirinea, Mraconia şi Eşelniţa, unde se presupune că a fost introdus.

Salmo gairdneri irideus (păstrăvul curcubeu) este prezent în Dunăre, între Dubova şi Orşova. În 1960, s-a încercat introducerea speciei într-un afluent al Cernei, Iardaşiţa, dar aceasta nu s-a menţinut.

În general, ihtiofauna din zona Parcului Natural Porţile de Fier este asemănătoare cu cea din etajul mrenei şi scobarului, având în componenţă specii reofile cum sunt: Condrostoma nasus (scobar), Leuciscus cephalus (clean), Barbus barbus (mreana), Vimba vimba (morunaşul), Aspius aspius (avatul), Aspro zingel (pietrarul).

La aceste specii se înregistrează fenomene locale de migraţie înspre regiunile din amonte sau pe afluenţii Dunării, ele părăsindu-şi zonele de refugiu din defileu în anumite perioade ale anului.

În Parcul Natural Porţile de Fier au fost semnalate 14 specii de amfibieni şi 17 specii de reptile (P. Bănărăscu,O. Gheracopol, A. Petcu, 1975). Dintre acestea, amfibianul Pelobates syriacus şi reptilele Testudo hermanni, Ablepharus kitaibelii, Lacerta praticola, L. muralis, L. taurica, L. viridis, Coluber jugularis şi Vipera ammodytes sunt elemente est-mediteraneene, respectiv mediteranene.

Relativ la statutul lor, atât speciile de amfibieni, cât şi cele de reptile sunt incluse în cel puţin una din anexele actelor normative internaţionale sau naţionale, după cum este specificat şi în Anexa 3 a planului.

Se vor face demersuri pentru protejarea eficienta a singurului sturion din zonă, Acipenser ruthenus ( cega ).

Avifauna Parcului Natural Porţile de Fier se compune din 205 specii de păsări, din care 133 au statutul de specii strict protejate prin Anexa nr. II a Convenţiei de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, 37 au statutul de specii protejate prin Anexa nr. III a Convenţiei de la Berna, iar 3 specii (Aythya nyroca, Aquila clanga şi Falco naumanni) sunt incluse în Anexa nr. I a Convenţiei de la Bonn asupra Conservării Speciilor Migratoare de Animale Sălbatice.

De asemenea, majoritatea speciilor sunt incluse şi în anexele III, IVB şi V (C, D, E) ale O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Lista de specii şi statutul lor se regăsesc în Anexa 3 a planului de management.

Situaţia prezentă a zonelor umede şi a componenţei avifaunei parcului sunt urmare a creării barajului de la Porţile de Fier I, care a determinat apariţia de noi zone umede, reprezentând habitate pentru păsările acvatice şi limicole.

Un număr mare de păsări acvatice pot fi observate în perioada de iarnă-primăvară pe suprafaţa lacului şi în zonele umede limitrofe acestuia: Phalacrocorax pygmaeus (cormoranul pitic), P. carbo (cormoranul mare), Ardea cinerea (stârcul cenuşiu), Egretta alba (egreta mare), Anas crecca (raţa mică), A. acuta (raţa suliţar), Aythya ferina (raţa cu cap castaniu), A. fuligula (raţa moţată), Mergus albellus (ferestraşul mic), Fulica atra (lişiţa) etc. Cea mai mare parte a speciilor menţionate pot fi observate în timpul migraţiei, unele sunt oaspeţi de iarnă, iar câteva sedentare în zonă.

II.2.1.2 Hărţi – planul localizării teritoriului

II.2.1.4 Patrimoniu de mediu

Elementele de interes din arealul Parcului Natural Porţile de Fier:

A. Valori peisagistice rezultate din îmbinarea elementelor cadrului natural şi a existenţei omului încă din paleolitic şi epipaleolitic în zona Porţile de Fier.

B. Valori naturale, respectiv:

-varietatea trăsăturilor geologice şi geomorfologice impuse de diversitatea petrografică şi a proceselor geomorfologice;

-existenţa celui mai mare defileu din Europa şi din cursul Dunării;

-prezenţa unor situri paleontologice unice prin compoziţia şi diversitatea lor;

-numărul mare de plante superioare (1668), din care un număr mare de endemisme, plante rare la nivel naţional, dar şi numeroase specii de interes comunitar;

-numărul ridicat de specii de animale (peste 5200 elemente faunistice), numeroase de importanţă naţională şi comunitară;

-prezenţa unor zone umede care se constituie în habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial;

-suprafaţa apreciabilă ocupată de spaţii forestiere, unele adăpostind specii cu valoare deosebită din punct de vedere ştiinţific;

-diversitatea ridicată a habitatelor, în acest spaţiu fiind identificate 171 de habitate, din care 26 sunt unice pentru România şi 21 de interes comunitar.

C. Valori culturale şi antropice, respectiv:

-urme ale aşezărilor din perioada paleolitică, mezolitică şi neolitică;

-mărturii care atestă istoricul locuirii: cetăţi, mănăstiri, biserici, construcţii cu caracteristici arhitecturale deosebite: case, mori de apă, amenajări în piatră, etc.;

-existenţa unei diversităţi etnice ridicate cu tradiţii şi obiceiuri variate (români, sârbi, cehi, şvabi, ţigani,maghiari), fără conflicte interetnice;

-prezenţa celei mai mari amenajări hidrotehnice din România şi bazinul Dunării.

D. Valori ştiinţifice, respectiv:

– speciile de plante şi animale de importanţă naţională şi comunitară;

– habitatele de importanţă naţională şi comunitară;

– valori geologice şi geomorfologice deosebite;

– valori culturale şi antropice;

– staţiuni de cercetare existente în acest spaţiu.

E. Valori educaţionale, respectiv:

– obiectivele naturale şi culturale din Parcul Natural Porţile de Fier;

– Centre de Informare Documentare şi punctul de informare.

F. Alte valori ale zonei :

Densitatea scăzută a populaţiei, precum şi gradul ridicat de naturalitate determină creşterea importanţei Parcului Natural Porţile de Fier pentru activităţile de recreere.

Dominanţa pădurii şi gradul ridicat de izolare faţă de influenţele urbane contribuie la creşterea atractivităţii Parcului Natural Porţile de Fier.

Din punct de vedere al reliefului sunt de remarcat fenomenele endo- şi exocarstice, reprezentate prin peşteri şi avene, cu formaţiunile specifice ale acestora, câmpuri de lapiezuri şi doline, sinclinale suspendate, dar şi formaţiunile vulcanice existente în arealul parcului, precum neck-ul vulcanic Trescovăţ, impozant şi misterios, denotă pe lângă valoare în sine a acestora şi un potenţial turistic, şi mai ales ecoturistic, care să relanseze zona din punct de vedere economic.

Fosilele au în geologie aceeaşi importanţă pe care o au documentele în istorie sau inscripţiile în arheologie. Astfel, straturile scoarţei terestre alcătuiesc paginile imensului hrisov al istoriei naturale a Pământului.

Importanţa fosilelor pentru descifrarea îndelungatei istorii a Pământului este covârşitoare. Cu ajutorul lor putem cunoaşte vieţuitoarele care au trăit pe Pământ, în timpurile străvechi, ce forme şi dimensiuni aveau, etc.

Astfel, fosilele dovedesc succesiunea neîntreruptă a vieţuitoarelor şi evoluţia lor de-a lungul erelor geologice. Ele mai dovedesc că vieţuitoarele de astăzi sunt o continuare firească a străvechilor forme care s-au succedat pe planeta noastră de-a lungul milioanelor de ani.

Fosilele fiind contemporane cu straturile în care se găsesc, ne pot da informaţii şi despre condiţiile de viaţă care au existat în acea vreme, deoarece animalele având plasticitate adaptativă, au recepţionat toate transformările geologice şi climatologice.

Parcul Natural Porţile de Fier cuprinde o mare varietate de habitate naturale şi seminaturale (pajişti şi paşuni, stâncãrii, pãduri) care alcãtuiesc un mozaic de ecosisteme foarte diversificat.

Din punct de vedere geologic existã habitate situate pe domeniul cristalin, pe domeniul sedimentar şi pe depozite fosilifere. Defileul Dunãrii este unic, cu forme complexe de relief carstic dezvoltate pe calcare (doline, lapiezuri, peşteri etc.) în care îngustările (cheile) fluviului alternează cu golfurile depresionare formate la vărsarea afluenţilor în Dunăre.

Clima blândă, cu influenţe submediteraneene alături de structura geologică, relief şi hidrografie, au reprezentat condiţii favorabile pentru formarea şi conservarea diferitelor tipuri de ecosisteme de mare valoare ştiinţifică, precum şi a unor peisaje deosebite ale României.

Pe fondul general al speciilor euroasiatice şi central-europene, elementele termofile de origine submediteraneeană şi cele locale (balcanice, dacice), au condus la apariţia unei vegetaţii foarte bogate şi variate, constituită din 196 asociaţii vegetale, din care 19 asociaţii endemice, inventarul floristic cuprinzând 1875 de taxoni vasculari, ceea ce reprezintă 49,97% din totalul speciilor cunoscute în România. Importanţa mare este dată şi de prezenţa a multor specii endemice şi rare (Tulipa hungarica, Tulipa hungarica ssp. undulatifolia, Stipa danubialis, Campanula crassipes, Daphne laureola, Cachrys ferulacea, Cerastium banaticum, Gladiolus illyricus, Dianthus banaticus etc.).

Ecosistemele forestiere sunt majoritare (55,3%), fiind constituite în principal din păduri de gorun în amestec cu numeroase elemente termofile. Tipul cel mai răspândit este gorunetul cu carpiniţa, urmat de făgete asociate cu specii arborescente şi arbustive de origine sudică.

Specific zonei sudice a Banatului şi Defileului Dunării este asociaţia vegetală numită “şibliac”, constituită din stejar pufos (Quercus pubescens) cu carpiniţă (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), liliac (Syringa vulgaris), prun turcesc (Padus mahaleb), jugastru (Acer monspessulanum), scumpia (Cotynus coggygria), ghimpele (Ruscus aculeatus).

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, împreună cu direcţiile şi ocoalele silvice, vor delimita şi vor asigura conservarea spaţiilor forestiere care se caracterizează printr-un grad ridicat de reprezentativitate, unicitate, vechime, mod de asociere a elementelor floristice etc. (ariile speciale de conservare delimitate prin Ordinul nr. 552/2003 al M.A.P.A.M, rezervaţiile naturale etc.).

În urma studiilor existente până în prezent pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier se cunosc 3399 specii de animale, o biodiversitate foarte mare pentru aceasta zonă. Fauna majoritară este central-europeană, la care se adaugă specii euroasiatice, submediteraneene, balcanice şi pontice. Marea varietate a speciilor se datorează geomorfologiei teritoriului şi poziţiei acestuia, protejat de vânturile reci din nord şi influenţat de climatul mai blând din sud, fapt care a permis ca numeroase elemente sudice şi vest-asiatice să poată migra în aceste locuri (Euscorpius carpaticus, Vipera ammodytes, Testudo hermanni, Crex crex, Aquila chrysaetos, Ciconia nigra).

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, împreună cu Agenţiile de Protecţie a Mediului, populaţia, agenţii economici şi Consiliile Locale vor promova măsuri pentru diminuarea şi/sau eliminarea ameninţărilor pentru speciile de animale din Parcul Natural Porţile de Fier:

-limitarea braconajului şi a vânătorii la speciile de interes comunitar (intensificarea campaniilor de patrulare în zonele cu vulnerabilitate ridicată, sancţionarea persoanelor sau agenţilor economici care braconează etc.);

-eliminarea problemelor legate de creşterea în captivitate şi/sau comercializarea speciilor de animale de interes comunitar din Parcul Natural Porţile de Fier, activitate ce se poate realiza prin campanii prin mass-media pentru evidenţierea caracterului ilegal şi al consecinţelor care pot apărea la nivelul comunităţilor umane, conştientizarea populaţiei locale, colaborarea cu Poliţia de Frontieră pentru limitarea fenomenului de capturare, vandalizare a habitatelor etc.

Administraţia şi Consiliul Ştiinţific ale Parcului Natural Porţile de Fier vor realiza Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Parcul Natural Porţile de Fier, listă care va fi actualizată şi reevaluată periodic.

O valoare aparte o reprezintă prezenţa habitatelor de zone umede în partea de vest a parcului unele dintre ele fiind declarate arii speciale de protecţie avifaunistică.

Acestea sunt deosebit de importante atât pentru numeroase specii de păsări aflate în migraţii sezonale sau pentru cuibărit (multe dintre aceste specii precum cormoranul pitic – Phalacrocorax pygmeus, buhaiul de balta – Burhinus oedicnemus, pescarăş – Alcedo atthis, egreta mică – Egretta garzetta şi altele sunt strict protejate), cât şi pentru alte specii caracteristice habitatelor acvatice (vidra – Lutra lutra, ţestoasa de apă – Emys orbicularis).

Actualmente, parcul prezintă un grad mare de accesibilitate, ceea ce reprezintă un pericol din punct de vedere al biodiversităţii datorită fenomenului colectării neautorizate a unor specii din floră şi fauna sălbatică, fiind extrem de necesar un sistem de monitorizare a stării populaţiilor în special la speciile de interes comunitar, ameninţate, rare şi endemice.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, Consiliul Ştiinţific şi unităţile de cercetare vor delimita indicatorii pentru evaluarea stării de conservare a habitatelor din Parcul Natural Porţile de Fier. Starea populaţiilor speciilor de plante indicatoare va fi evaluată periodic.

Situaţia economică precară a comunităţilor parcului este un factor important de presiune asupra mediului, în primul rând datorită faptului că principala sursă de existenţă a rămas creşterea animalelor în condiţiile scăderii capacităţii de suport a pajiştilor. La aceasta situaţie se mai adaugă şi lipsa de educaţie despre mediu şi pierderea tradiţiilor comunităţiilor din zona parcului, foarte importantă mai ales pentru un parc natural.

Reducerea nivelului ameninţărilor pentru speciile de plante din Parcul Natural Porţile de Fier reprezintă o condiţie esenţială pentru evitarea accentuării declinului diferitelor specii. În acest scop, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier împreună cu:

-Consiliile Locale vor delimita zonele de păşunat pentru animalele domestice şi vor determina capacitatea de suport a acestora, stabilind zonele cu interdicţie pentru păşunat;

-Ocoalele Silvice vor stabili cotele maxime de extracţie pentru plantele medicinale, pentru specii utilizabile în alimentaţie, ornament etc.

-Agenţiile de Protecţie a Mediului vor evalua impactul asupra speciilor de plante determinat de activităţile economice.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va evalua problemele legate de recoltarea speciilor de plante ameninţate, vulnerabile şi pe cale de dispariţie şi, împreună cu Consiliul Ştiinţific, va promova măsurile care se impun pentru îmbunătăţirea stării populaţiilor acestor specii.

Consiliul Ştiinţific, împreună cu unităţi de cercetare şi învăţământ vor continua şi activităţile de monitorizare a speciilor de animale de interes comunitar. De asemenea, se vor stabili zonele cu populaţii viabile şi habitatele favorite pentru diferite specii pentru a fi propuse ca zone de protecţie integrală sau arii de protecţie specială avifaunistică.

Pescuitul comercial necontrolat, pescuitul sportiv ca fenomen de masă şi mai ales braconajul piscicol (cu curent electric, plase monofilament etc.) reprezintă o ameninţare permanentă asupra ecosistemelor acvatice şi mai ales asupra habitatelor de zone umede din partea de vest a parcului. La implicaţiile negative directe se adaugă cele indirecte reprezentate de gunoaiele lăsate de pescari şi perturbarea liniştii avifaunei.

În unele zone ale Parcului Natural Porţile de Fier (zona minieră Moldova Nouă), depozitarea haldelor de steril minier reprezintă în continuare un pericol mare pentru biodiversitatea parcului datorită vânturilor puternice care împrăştie sterilul pe suprafeţe mari precum şi a lipsei de resurse financiare necesare întreţinerii plantaţiilor pentru stabilizarea haldelor.

Exploatarea resurselor minerale a luat amploare în ultimii 17 ani (accesibilitatea uşoara la cariere şi la transportul fluvial) şi reprezintă o ameninţare mare la adresa biodiversităţii parcului. Cariere legale şi ilegale din vecinătatea DN 57 şi DN 57A reprezintă pericol prin declanşarea de procese erozionale care deja afectează habitatele naturale şi peisajul zonei.

Alt fenomen negativ cu repercursiuni asupra diversităţii naturale şi peisagistice îl reprezintă şi dezvoltarea haotică a infrastructurii turistice şi turismul necontrolat.

Construcţia caselor de vacanţă direct pe malul Dunării reprezintă o ameninţare directă asupra biodiversităţii, atât prin agresiunea asupra ecosistemelor de mal, cât şi asupra ecosistemului fluvial datorită deversării apelor menajere direct în Dunăre.

Administraţia Parcului Natural Portile de Fier şi Consiliul Ştiinţific vor stabili, funcţie de tipuri de ameninţări existente în Parcul Natural Porţile de Fier, măsuri de îmbunătăţire a calităţii habitatelor (limitarea folosirii pesticidelor, reconstrucţia ecologică a unor zone degradate, interzicerea sau limitarea unor activităţi antropice etc.) şi vor propune măsuri pentru protecţia habitatelor şi speciilor de interes comunitar, prin includerea lor în arii speciale de conservare sau prin limitarea efectelor negative ale activităţilor antropice.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, Agenţiile de Protecţie a Mediului şi Consiliile Locale vor promova acţiuni pentru reducerea presiunii antropice şi conservarea zonelor umede de importanţă regională, naţională şi comunitară (limitarea problemelor legate de depozitarea deşeurilor etc.).

Eliminarea sau diminuarea presiunii umane din ariile protejate se va realiza prin:

-realizarea prealabilă a evaluării impactului asupra mediului de către toate persoanele fizice şi juridice interesate să desfăşoare activităţi cu impact redus asupra mediului în ariile protejate;

-colaborarea cu Agenţiile de Protecţie a Mediului şi Comisariatele Gărzi Naţionale de Mediu din cele două judeţe cărora li se circumscrie arealul Parcului Natural Porţile de Fier pentru sancţionarea tuturor agenţilor economici şi persoanelor fizice care aduc prejudicii elementelor mediului biotic şi abiotic din ariile protejate;

-îmbunătăţirea sistemului de pază al ariilor protejate.

Consiliul Ştiinţific va propune Autorităţii Centrale pentru Protecţia Mediului considerarea unor specii sau habitate din Parcul Natural Porţile de Fier în categoria celor de interes comunitar şi naţional, aceste măsuri contribuind la îmbunătăţirea statutului de conservare al speciilor şi habitatelor.

Consiliul Ştiinţific şi instituţiile de cercetare vor realiza inventarierea şi ierarhizarea elementelor de patrimoniu geologic, geomorfologic, paleontologic, speologic, hidrogeologic, din Parcul Natural Porţile de Fier.

Reevaluarea dinamicii elementelor ocrotite este necesară pentru adaptarea măsurilor de conservare la situaţia reală. Astfel, diminuarea arealului de extindere al unor specii, degradarea elementelor ocrotite etc. presupune identificarea cauzelor producerii acestui fenomen şi promovarea de măsuri adecvate pentru evitarea pierderii importanţei ariilor protejate. De asemenea, migrarea habitatului unor specii presupune o reevaluare a teritoriului ariei protejate. Evaluarea periodică a dinamicii elementelor ocrotite trebuie realizată de către membrii Consiliului Ştiinţific sau de către persoane şi instituţii abilitate, cu acordul Consiliului Ştiinţific.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier în colaborare cu Agenţiile de Protecţie a Mediului, administratorii altor arii protejate, Consiliile Locale etc. va promova acţiuni pentru eliminarea şi/sau diminuarea factorilor care contribuie la degradarea elementelor mediului abiotic.

Administraţia Parcului Natural Portile de Fier în colaborare cu Consiliile Locale şi ONG-urile poate identifica şi amenaja puncte de belvedere care să contribuie la creşterea valorificării peisajului din Parcul Natural Porţile de Fier.

Îmbunătăţirea valorificării turistice a ariilor protejate se va realiza prin delimitarea de trasee turistice care să includă elemente ocrotite din cadrul acestora, amenajarea de dotări minimale pentru primirea turiştilor (bănci, mese), asigurarea protecţiei minimale a elementelor ocrotite prin delimitare, asigurarea siguranţei turiştilor în zonele accidentate, menţinerea dotărilor existente în cadrul ariilor protejate etc. Aceste acţiuni se pot realiza de către Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, autorităţi locale, ONG-uri etc.

Delimitarea de noi zone de conservare speciale şi arii de protecţie specială avifaunistică reprezintă o activitate prioritară în Parcul Natural Porţile de Fier ce poate contribui la îmbunătăţirea managementului şi conservării habitatelor, speciilor şi a altor elemente ocrotite, dar şi la îmbunătăţirea accesului la diferite categorii de fonduri.

Delimitarea acestor zone poate fi realizată de Agenţiile de Protecţia Mediului, Consiliile locale, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, instituţiile de cercetare şi învăţământ, ONG-uri, agenţi economici etc., cu avizul Academiei Române prin Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi aprobarea Autorităţii Centrale pentru Protecţia Mediului.

O oportunitate importantă o reprezintă vecinătatea Parcului Naţional Djerdap pe partea sârbească a Dunării care oferă posibilitatea colaborării instituţionale în privinţa reintroducerii unor specii prezente cândva în arealul parcului (Gyps fulvus şi altele), precum şi alte acţiunii comune legate de conservarea biodiversităţii în Defileul Dunării.

De asemenea, este important a fi menţionate oportunităţile de integrare a obiectivelor de menţinere a biodiversităţii cu cele referitoare la educaţie ecologică, conştientizare, cu activităţile de menţinere a culturii şi tradiţiilor, cu cele de promovare a turismului etc.

 

II.2.1.5 Patrimoniu arhitectural şi cultural

Parcul Natural Porţile de Fier este un spaţiu cu o istorie deosebită, care însă nu este valorificată corespunzător, fapt ce duce la degradarea a numeroase obiective culturale.

Evaluarea stării actuale este necesară pentru stabilirea disponibilităţii elementelor de patrimoniu cultural mobiliar şi imobiliar din Parcul Natural Porţile de Fier pentru utilizarea turistică. Acţiunea se va desfăşura de către Consiliile Locale şi Primării în colaborare cu Administraţia.

Manifestările etnofolclorice şi culturale reprezintă forme de atracţie a turiştilor, dar şi de creare a unei identităţi culturale a spaţiului Parcului Natural Porţile de Fier.

Administraţia va realiza anual, în colaborare cu Primăriile şi Consiliile Locale, un calendar al manifestărilor etnofolclorice, pe care îl va mediatiza corespunzător la nivel local, regional sau naţional, Administraţia şi instituţiile reprezentate în Consiliul Consultativ de Administraţie urmând a contribui la organizarea manifestărilor culturale din Parcul Natural Porţile de Fier.

Promovarea turistică a obiectivelor culturale reprezintă o soluţie de dezvoltare a turismului în Parcul Natural Porţile de Fier, dar şi de obţinere a unor fonduri pentru amenajări minimale ale acestui spaţiu.

Realizarea programelor turistice trebuie să ţină cont nu numai de promovarea valorilor naturale, ci şi de cele culturale, care individualizează acest spaţiu în raport cu altele. În acest context este necesară crearea unei identităţi care să fie promovată în programele turistice referitoare la cetăţile dacice, medievale şi, în special, cele care pot fi susţinute prin reînvierea meşteşugurilor specifice acestui spaţiu (ţesături, obiecte din lemn etc.).

În ultimi 5 ani, în zona parcului, mai precis pe malul Dunării (intravilan şi extravilan) a luat amploare tendinţa construirii caselor de vacanţă, fără un anumit stil arhitectonic, multe dintre ele prezentând şi o lipsă a gustului estetic ceea ce duce progresiv la pierderea valorilor peisagistice în zona parcului.

Administraţia, împreună cu autorităţile locale, va avea în vedere ca la aprobarea proiectelor de construcţii să fie promovate acelea care, chiar în absenţa unui stil arhitectonic specific, să nu facă notă discordantă cu elementele peisagistice.

Parcul Natural Porţile de Fier se constituie într-un spaţiu cu un real potenţial turistic dat de existenţa unor valori naturale şi culturale de importanţă naţională şi europeană. Distanţa mare de centrele populate şi regimul de frontieră, precum şi deficienţele înregistrate la nivelul căilor de comunicaţie (densitate redusă, stare precară, grad de acoperire insuficient etc) au determinat o dezvoltare foarte lentă şi neconvingătoare a turismului.

Turismul rămâne, totusi, una dintre alternativele de dezvoltare a Parcului Natural Porţile de Fier, care poate fi dezvoltat în forme foarte variate: ecoturism, turism ştiinţific, de pasaj etc. Dezvoltarea acestei ramuri nu poate deveni o certitudine fără îmbunătăţirea infrastructurii turistice, care se referă la spaţiile de cazare, agrement, căi de acces, dotări sanitare. Potenţialul natural al Parcului Natural Porţile de Fier nu poate constitui decât un factor de atracţie temporală a fluxului turistic, în condiţiile în care dotările tehnice lipsesc sau sunt insuficiente.

Pentru promovarea turismului în arealul Parcului Natural Porţile de Fier este necesară îmbunătăţirea reţelei de primire a turiştilor şi a serviciilor promovate acestora.

O prioritate pentru Parcul Natural Porţile de Fier o reprezintă consolidarea bazei materiale de primire a turiştilor, respectiv construirea unui centru de vizitare.

Dezvoltarea turismului şi orientarea fluxului turistic trebuie să ţină cont de capacitatea de suport a mediului, urmărindu-se evitarea degradării valorilor naturale şi culturale.

Turismul nu trebuie să devină un factor de stres pentru mediile naturale şi nici pentru colectivităţile umane din acest spaţiu. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier trebuie să intervină şi să ia măsuri, în limita atribuţiilor, ori de câte ori activităţile turistice tind să devină un factor de presiune asupra mediilor naturale şi sociale.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier nu va impune planuri de acţiune pentru dezvoltarea turismului, ci va întocmi o strategie de turism bazată pe cunoaşterea patrimoniului valorificabil prin turism al parcului şi direcţionată spre implementarea unui turism controlat.

Oferta turistică va crea alternative de dezvoltare a acestui spaţiu şi posibilităţi de dirijare a activităţilor turistice pentru evitarea unor prejudicii directe sau indirecte aduse mediilor naturale şi sociale.

Realizarea ofertei turistice pentru promovarea turismului ştiinţific (floristic, faunistic, geologic, etnofolcloric, speologic) se va realiza de către Administraţie în colaborare cu Consiliul Ştiinţific.

Promovarea ofertelor turistice se poate realiza prin diverse materiale publicate de Administraţie sau prin mapele de prezentare realizate pentru diferite întâlniri.

Dezvoltarea de programe turistice este o activitate ce urmează a fi desfăşurată de agenţii de turism şi alţi factori interesaţi, cu sprijinul nemijlocit al Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier, aceasta fiind o metodă de revitalizare a economiei locale din Parcul Natural Porţile de Fier. Prin colaborarea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier cu agenţii de turism se poate realiza promovarea unor activităţi turistice deosebite (sporturi nautice, căţărări) şi a croazierelor pe Dunăre.

Promovarea turismului în Parcul Natural Porţile de Fier nu se poate realiza fără creşterea oportunităţilor pentru acestea.

Turismul rural nu este deocamdată o alternativă viabilă pentru acest spaţiu datorită nivelului scăzut de trai al zonei, a volumului redus de produse agricole, a numărului redus de centre comerciale şi a alimentării deficitare a acestora. Acesta însă poate reprezenta o importantă sursă de venit în viitor în condiţiile în care se va investi în educarea populaţiei şi îmbunătăţirea dotărilor casnice.

Delimitarea, marcarea şi mediatizarea traseelor turistice va contribui la creşterea popularităţii acestui spaţiu, cu posibile implicaţii în creşterea fluxului turistic, activitatea personalului calificat (agenţi de teren ai parcului sau ghizi locali de turism agreaţi de Administraţie) fiind o garanţie a creşterii calităţii serviciilor turistice promovate în Parcul Natural Porţile de Fier.

1. Turismul ştiinţific – se poate desfăşura pe tot arealul parcului, dar mai ales în cele 18 rezervaţii declarate pe teritoriul PNPF, care cuprind cele mai importante valori ale patrimoniului natural, atât din punct de vedere floristic şi faunistic, cât şi geologic, geografic etc.

2. Turismul peisagistic – traseele turistice marcate corespunzător pe arealul parcului natural au vizat mai ales punctele de belvedere de o deosebită frumuseţe. Astfel începând de la vest la est avem :

traseul cicloturistic Balta Nera – Ostrov Moldova Veche – destinat pentru ecoturism, trecând prin zone de protecţie specială avifaunistică, unde se pot observa la nivel de amator speciile de păsări de apă (birdwatching), habitatele specifice zonelor umede.

Traseul pemilor – traseu marcat pentru a lega satele ceheşti unele de altele, care trec prin zone de pădure, platouri carstice, văi adânci, oferind şi posibilitatea vizitării unor puncte de interes speologic, geologic, biologic etc.

Traseul Starişte-Trescovăţ – unul dintre cele mai spectaculoase trasee din arealul parcului, care ne oferă multe puncte de belvedere asupra Defileului Dunării, traversează diferite tipuri de habitate (de pajişte, de pădure, de stâncărie), iar neck-ul vulcenic Trescovat prin semeţia şi impozanţa lui bucură ochiul vizitatorului.

Traseul Ecoturistic Sviniţa-Tricule – traseul te conduce către formaţiunea geologică cunoscută sub numele de Amfiteatrul Natural de la Sviniţa şi se continuă către Ciaca Borii, unde coboara excat deasupra de cetatea medievală Tricule;

Traseul Ecoturistic Cioaca Cremeneasca-Rudina – Este unul dintre traseele în care călătorul poate observa atât peisajele pitoreşti ale Văii Dunării, cât şi modificările favorabile sau nefavorabile determinate de activităţile antropice. Este vorba de cele câteva halde de steril depuse în mijlocul pitorescului natural, în urma exploatărilor miniere din Defileul Porţile de Fier. Sunt oaze de sterilitate, la care ecoturistul poate medita. Este oare o luptă continuă între om şi natura? Sau poate că din convieţuirea omului cu natura, Homo sapiens sapiens aduce prejudicii naturalului, poate iremediabile. Dar în tot acest peisaj, pe alocuri antropizat din violenta industrială, cuarţitul (aşa-zisa cremene, de la care probabil, provine numele culmii), serpentinitul de Tisovita şi Plavisevita, casele vechi bicelulare, pădurile de stejar cu flora submediteraneana, bucătăria tradiţionala de la sălaşe, ospitalitatea specific românească rămân elemente care te cheamă să-ţi arate că „localnicul” Porţilor de Fier a ştiut dintotdeauna să respecte natură cu toate darurile ei.

Traseul Ecoturistic Valea Liubotina-Rudina – Traseul ecoturistic merge de-a lungul Văii Liubotina, una dintre cele mai pitoreşti vai afluente Dunării. Versanţii sunt acoperiţi cu păduri de fag, iar ici-acolo apar exemplare izolate de tisă, element ocrotit al florei României. Acest conifer a devenit atât de rar datorită lemnului foarte preţios căutat pentru sculptură şi tâmplărie fină.

Traseul Ecoturistic Cazanele Mari – Elementul  de atracţie al acestei zone îl reprezintă însă laleaua Cazanelor o specie care se face remarcată atât prin unicitatea ei, dar şi datorită habitatului său – pereţii stâncoşi ai Ciucarului Mare, săpaţi atât de frumos de fluviu. Această plantă poate fi observată în floare în luna aprilie, unde alături de alte specii vernale, dau culoare şi parfum stâncilor ce pot părea neprietenoase. Odată ajunşi pe platou, până la punctul terminus al traseului,  suntem însoţiţi de  mirosul îmbietor de liliac, culorile inedite ale florii de scumpie în contrast cu verdele primăvăratic al speciilor arbustive.

Traseul Ecoturistic Cazanele Mici – îţi oferă o privelişte către spectaculosul Defileu al Dunării, mai précis către bazinetul Dubova şi Cazanele Mari. De asemenea, şibliacurile îţi încântă ochiul prin culorile vii ale plantelor componente.

Traseul Ecoturistic Alion – oferă puncte de belvedere asupra oraşului Orşova dar şi asupra hidrocentralei Porţile de Fier I.

Traseul Ecoturistic Ţarovăţ – Prin zestrea sa naturală, traseul ecoturistic Ţarovăţ reprezintă un muzeu în aer liber, un spaţiu deschis unui turism organizat, ecologic, oferind vizitatorului îmbinarea activităţilor de recreere şi agrement, cu cele instructiv – educative, de percepţie a mediului şi de protecţie a resurselor naturale şi istorice.

Traseul Ecoturistic Racovăţ-Boldovin – Este un traseu circular, începe şi se termină lângă punctul fosilifer Racovat. Aici este unul dintre cele 3 puncte fosilifere, care alcătuiesc Rezervaţia paleontologica Bahna (Racovăţ, Lespezi, Curchia), prima rezervaţie paleontologica din România, cu o faună fosilă de circa 16 milioane de ani. În astfel de arii protejate, colectarea de fosile şi roci este absolut interzisă. Chiar în marginea localităţii Iloviţa, într-un afloriment de forma unui amfiteatru, este conservat fundul mării sarmaţiene, în care trăiau melci, scoici, corali acum 16 milioane de ani.

Traseul Ecoturistic Valea Vodiţei-Dealul Duhovnei – alea Voditei, predestinată parcă turismului, este un paradis al plantelor medicinale. Cine vrea leacuri pentru diferite afecţiuni, poate colecta cu măsură, din florile, frunzele plantelor poate şi azi cu acţiune miraculoasă. Pentru a cunoaşte şi alte văi cu putere tămăduitoare, traseul o coteşte aproape în unghi drept pe Valea Scoruşului şi apoi ca o spirală urca în Dealul Duhovnei, de unde, dacă eşti atent poţi admira plaiurile Depresiunii Bahna-Orşova.

3. Turismul ecumenic – Parcul Natural Porţile de Fier este recunoscut pentru cea mai mare diversitate etnică din Români. Acest lucru se reflectă şi în diversitatea religioasă. Procentul cel mai mare este cel al ortodocşilor, dar prezenţa cehilor pe teritoriul parcului indică un procent mai mare decât al celorlalte culte recunoscute. Cele mai cunoscute mânăstiri/biserici de pe teritoiul parcului sunt: Biserica Baziş, Schitul Gornea, Mânăstirea Mraconia,Catedrala Catolică din Orşova Mânăstirea Sf. Ana şi mânăstirea Vodiţa.

4. Turismul cultural şi etnografic – istoria complexă a româniei se resimte şi în această zonă, influenţa pe o suprafaţă destul de mare a parcului a imperiului Hasburgic se poate observa şi în stilul arhitectonic al caselor tradiţionale, iar numeroasele cetăţii ce străjuiesc malurile Dunării, atât el Românesc, cât şi cel sârbesc, sunt o dovadă în plus pentru perioada zbuciumată a evului mediu şi nu numai.

Muzee din arealul parcului

1. Muzeul Satesc -Etnografie si istorie locala Gornea , Sichevita in cadrul Caminului Cultural

2. Muzeul Regiunii Porţile de Fier – cu secţiile de istorie, arheologie, ştiinţele naturii şi artă, se găseşte în Dr. Tr. Severin

3. Muzeul Etnografic Eşelniţa

4. Muzeul Etnografic şi Arheologic Gârnic

Etnografia în Porţile de Fier – parcul naturl este recunsocut pentru diversitatea etnică cea mi mare din România, ceea ce face ca avtivităţile tradiţionale, sărbătorile, portul popular, muzica şi dansul să fie foarte deosebite. Cea mai cunoscută vale cu obiective etnografice este Valea Sicheviţei, cunoscută sub numele de Valea Morilor, datorită prezenţei morilor de apă folosite încă de localnici.

Sărbătorile Porţilor de Fier

Pojejena – Măsuratul oilor – 6 mai

Balul Mărţişorului (Iloviţa, 28 februarie)

Balul Turcilor (Belobreşca, Sviniţa, 27 februarie, Sicheviţa, 2 martie)

Balul Izmenelor (Iloviţa, 28 februarie)

Fii Satului (Iloviţa, ultima duminică din luna iulie

Festivalul Smochinelor (Sviniţa)

Festivalul Satelor Dunărene (Sviniţa, 1-2 mai)

Festivalul Sportului (Sviniţa, 1-2 mai)

Festivalul Muzical al Minorităţilor (Sviniţa, august)

Ziua Şcolii din Liubcova (Liubcova, septembrie)

Festivalul minorităţilor (Bigăr)

Concurs de teatru de păpuşi pentru copii (Belobreşca);

Nedeile, care au date diferite de organizare pentru fiecare comunitate şi sunt legate de hramul bisericii etc..

Cadrul legislativ incomplet, precum şi percepţia generală, prezentă atât la nivelul factorilor de decizie cât şi a publicului larg, denotă că activităţile economice îndreptate doar spre obţinerea profitului imediat pot impune limitări majore în acţiunile de realizare a obiectivelor Parcului Natural Porţile de Fier.

Activitatea de management a Parcului Natural Porţile de Fier presupune implicarea a numeroase autorităţi locale, care trebuie să colaboreze cu Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier pentru îndeplinirea unor obiective ale ariei protejate, dar şi pentru dezvoltarea zonei.

Deşi utilizarea mecanismelor participative în activităţile de management pot determina întârzieri semnificative în desfăşurarea unor acţiuni, ele favorizează elaborarea unor soluţii viabile şi acceptate de majoritatea factorilor interesaţi, ceea ce măreşte şansa de succes a activităţilor de management.

Acest lucru este foarte important de promovat în cazul Parcului Natural Porţile de Fier datorită atitudinii populaţiei locale faţă de acţiunile impuse de la nivel naţional, determinată şi de problemele apărute la amenajarea hidroenergetică Porţile de Fier I.

Atingerea obiectivelor Parcului Natural Porţile de Fier depinde în foarte mare măsură de situaţia economică a comunităţilor locale. Lipsa posibilităţilor de finanţare a programelor de dezvoltare comunitară poate deveni factor limitativ major în asigurarea succesului activităţilor din planul de management.

În Parcul Natural Porţile de Fier, agricultura este de subzistenţă, asigurând numai un minim necesar de produse alimentare. De asemenea, productivitatea în general scăzută a terenurilor determină apariţia unor situaţii de gestiune necorespunzătoare a acestora.

Procesele geomorfologice sunt influenţate de activităţile antropice şi, la rândul lor, contribuie la degradarea habitatelor plantelor şi animalelor din Parcul Natural Porţile de Fier, dar şi la scăderea productivităţii terenurilor agricole.

Interzicerea, prin colaborarea cu Consiliile Locale, a activităţilor haotice de creştere a animalelor pe terenurile afectate de procese geomorfologice actuale de intensitate ridicată (alunecări de teren, eroziune, prăbuşiri) reprezintă un prim pas în limitarea extinderii suprafeţelor degradate.

Delimitarea terenurilor destinate activităţilor de creştere a animalelor trebuie realizată de Consiliul Local al fiecărei localităţi, aceste spaţii urmând să fie evidenţiate ca atare în planurile urbanistice generale ale localităţilor.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va interveni în procesul de delimitare a acestor terenuri pentru ca acestea să nu afecteze biodiversitatea sau valorile peisagistice.

În Parcul Natural Porţile de Fier este interzis păşunatul, amplasarea de stâne, locuri de târlire şi de trecere la păşunat/adăpat fără aprobarea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier.

Este, de asemenea, foarte importantă eliminarea metodelor necorespunzătoare de întreţinere a culturilor (arături perpendiculare pe curbele de nivel, chimizare excesivă etc.) şi promovarea de tehnologii agricole ecologice care nu aduc prejudicii mediului natural şi care se caracterizează printr-o productivitate superioară faţă de cea înregistrată în prezent în exploataţiile agricole, măsură care va fi promovată de către Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier în colaborare cu Consiliile Locale.

Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi altor substanţe chimice are drept scop prevenirea transferului diferiţilor compuşi chimici periculoşi la nivelul ecosistemelor, în special a celor acvatice.

Pentru aceasta se impune instruirea persoanelor care le utilizează, activitate de competenţa autorităţilor locale.

Tehnologiile agricole ecologice vor putea fi încurajate prin acordarea dreptului de folosire a siglei parcului, în condiţii legale.

Pădurile, prin funcţiile de protecţie şi socio-economice pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care trebuie să beneficieze întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri eficiente de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare.

Gestionarea corespunzătoare a fondului forestier este o condiţie esenţială pentru menţienrea calităţii habitatelor a numeroase specii de plante şi animale.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va interveni în etapa de realizare a amenajamentelor silvice pentru respectarea zonelor de protecţie stabilite prin zonare şi în adaptarea cotelor de extracţie pentru diferite zone ale Parcului Natural Porţile de Fier.

De asemenea, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va controla respectarea amenajamentelor silvice. În zonele forestiere, care nu fac parte din categoria zonelor protejate sau de protecţie integrala sunt permise activităţile de exploatare în conformitate cu prevederile OUG 57/2007.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va asigura verificarea şi aprobarea borderourilor de masă lemnoasă pentru toate ocoalele sivice din arealul parcului.

În vederea gospodăririi durabile a pădurilor va fi urmarită realizarea următoarelor măsuri:

-menţinerea suprafeţei fondului forestier şi extinderea suprafeţei acestuia;

-menţinerea stării de sănătate şi vitalitate a ecosistemelor de pădure prin utilizarea unor practici de gospodărire corespunzătoare;

-menţinerea funcţiilor productive durabile ale pădurii, atât pentru produsele lemnoase, cât şi a celor nelemnoase;

-menţinerea şi conservarea diversităţii biologice a ecosistemelor de pădure;

-menţinerea şi îmbunătăţirea funcţiilor de protecţie ale pădurii;

-menţinerea funcţiilor socio-economice ale pădurii.

Exploatarea lemnului se va realiza în baza posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice şi prin metode care să evite degradarea speciilor de plante sau animale.

În cazul resurselor nelemnoase ale pădurii, exploatarea ciupercilor, care sunt destinate într-o proporţie covârşitoare exportului, reprezintă una dintre problemele delicate datorită faptului că volumul colectărilor anuale în unele zone ale parcului nu ţine cont de capacitatea de regenerare a acestor specii.

Se impune, astfel, măsura aprobării de către Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier a recoltării ciupercilor din arealul parcului şi, în special, din fondul forestier.

Exploatarea fructelor de pădure şi a plantelor medicinale şi tinctoriale din fondul forestier este actualmente deficitară, existând posibilitatea de valorificare viitoare a acestora, una din direcţiile de dezvoltare a comunităţilor din parc fiind crearea unor facilităţi de prelucrare şi valorificare a acestor resurse.

Este de mare interes promovarea de produse care să poarte sigla parcului.

Activităţile de vânătoare sunt strict interzise în zonele de protecţie integrală din cadrul Parcului Natural Portile de Fier.

Fondurile cinegetice vor trebui gestionate cu responsabilitate în scopul conservării încărcăturii biologice în habitatele proprii precum şi în scopul menţinerii echilibrului ecologic, satisfăcând în acelaşi timp cerinţele vânătoreşti şi alte cerinţe socio-economice.

Dorinţa oamenilor de a vâna a generat o serie de măsuri de ocrotire a speciilor de vânat, dar şi al habitatelor specifice.

Protecţia naturii şi ocrotirea speciilor de interes cinegetic sunt acţiuni convergente ale aceluiaşi scop: cel al conservării biodiversităţii pentru generaţiile viitoare. Acest deziderat, la nivelul gospodăririi vânatului, se realizează printr-o selecţie riguroasă, prin îngrijire, hrănire, populări şi repopulări, chiar prin renunţarea totală a vânării unor specii rare, prin campanii de educare şi conştientizare în spiritul păstrării acestor valori, pentru cunoaşterea şi utilizarea principiilor ecologiei moderne.

România a aderat la un număr însemnat de convenţii internaţionale privind conservarea speciilor şi habitatelor naturale.

Acest statut obligă atât la revizuirea legislaţiei specifice, cât şi a remodelării practicilor prin care se interferează interesele umane cu cele ale vieţuitoarelor. Este posibilă modificarea periodelor de vânătoare la unele specii de vânat din considerente ecologice şi de conservare.

Ocrotirea se poate realiza prin paza permanentă a terenurilor destinate vânătorii, atât prin personalul de specialitate (paznici de vânătoare, inspectorii cinegetici), cât şi prin agenţii de teren din cadrul Parcului Natural Porţile de Fier.

Protecţia speciilor de interes cinegetic şi a mediului lor de trai presupun şi o serie de măsuri şi acţiuni prompte, sezoniere sau permanente dintre care, cea mai importantă este combaterea braconajului.

Braconajul poate răsturna orice planificare privind evoluţia, sporirea, ocrotirea şi valorificarea efectivelor. Combaterea braconajului trebuie să fie o sarcină prioritară şi permanentă nu numai a acelora care se ocupă de gospodarirea vânatului, ci şi a întregii societăţi. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va participa împreuna cu administratorii fondurilor de vânătoare la acţiunile de combatere a braconajului.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va verifica anual respectarea cotelor anuale stabilite pentru vânătoare, va participa la evaluarea efectivelor de vânat în urma solicitărilor primite, va interveni ori de câte ori apar probleme legate de supraexploatare şi va sancţiona persoanele sau instituţiile vinovate.

 

Activitate cu caracter tradiţional, pescuitul este influenţat de mutaţiile în plan economic şi social.

Evaluarea stării actuale a fondului piscicol este o activitate necesar a fi promovată de Consiliul Ştiinţific pentru fundamentarea ştiinţifică a deciziilor din acest domeniu. Pentru promovarea acesteia este necesară accesarea unor fonduri naţionale sau internaţionale destinate cercetării ştiinţifice.

La semnarea contractelor anuale dintre pescari şi gestionarii fondului piscicol din Dunăre este necesară fixarea unor cote maxime de extragere, iar verificarea modului de realizare a activităţilor de pescuit să poată fi controlată şi de către Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier. Sistemul deficitar de control al exploatărilor piscicole de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, precum şi lipsa unor capacităţi maxime de exploatare impuse de către Compania Naţională de Administrarea Fondului Piscicol determină existenţa unei situaţii destul de grave în acest sector al economiei, lucru care se va reflecta în calitatea vieţii comunităţilor umane din Parcul Natural Porţile de Fier.

Dezvoltarea pisciculturii în Parcul Natural Porţile de Fier nu se poate realiza fără înfiinţarea unor puncte de prelucrare primară sau totală a acestuia în unităţi de profil situate în parc. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier poate promova ideea realizării unor astfel de activităţi, atât la nivelul comunităţilor locale, cât şi la cel al agenţilor economici interesaţi de investiţii în acest teritoriu. Este de mare interes promovarea de produse piscicole care să poarte sigla parcului.

Se remarcă, de asemenea, o creştere a presiunii asupra ariilor speciale de protecţie avifaunistică prin practicarea pescuitului neautorizat atât de tip comercial cât şi de tip sportiv.

Prevenirea apariţiei ilegalităţilor este cel mai simplu mod pentru evitarea apariţiei de conflicte în acest spaţiu. Administraţia Parcului Natural Portile de Fier va realiza în comunităţile care depind de activităţile de pescuit, întâlniri de conştientizare a problemelor care au apărut deja la nivelul fondului piscicol datorită supraexploatării şi a pierderilor datorită braconajului, perioada acestor întâlniri fiind înainte de începerea sezonului de pescuit şi la semnarea contractelor anuale.

De mare interes este promovarea posibilităţii emiterii de autorizaţii de pescuit pe perioade scurte de către autorităţile locale.

Este însă necesară şi combaterea pescuitului ilegal prin desfăşurarea de raiduri de către angajaţii Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier, ai Poliţiei de Frontieră şi ai altor instituţii abilitate pentru confiscarea şi distrugerea tuturor instrumentelor utilizate pentru pescuitul ilegal. Desfăşurarea raidurilor trebuie să vizeze mai ales perioada de prohibiţie.

Cea mai mare parte a problemelor legate de pescuit nu pot fi rezolvate decât prin colaborarea dintre partea română şi partea sârbă în adoptarea măsurilor privind reglementarea pescuitului.

Industria, în special cea extractivă reprezintă activitatea considerată a avea impactul cel mai puternic asupra habitatelor.

Chiar dacă, în unele zone, aceste activităţi au fost sistate temporar sau definitiv, efectele asupra mediului se resimt în continuare, în special datorită haldelor de steril rezultate din activităţile de extracţie.

Planul de management nu are drept scop crearea unui cadru de obstrucţionare a dezvoltării industriale, ci se doreşte a fi un mijloc de promovare a unor activităţi care să respecte valorile mediului natural şi care să determine impulsionarea dezvoltării industriilor locale şi a meşteşugurilor tradiţionale.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va susţine toate activităţile industriale cu impact redus asupra mediului, care prin natura lor pot avea un potenţial de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va efectua demersurile necesare pentru realizarea unei asociaţii care să reprezinte interesele agenţilor economici din Parcul Natural Porţile de Fier, aceasta putând reprezenta o modalitate de atragere de noi investiţii şi de îmbunătăţire a colaborării între instituţiile şi agenţii economici din parc.

Precauţia este mult mai puţin costisitoare în comparaţie cu măsurile reparatorii care sunt promovate după înregistrarea unor pagube. Din această cauză, pentru evitarea extinderii zonelor degradate este necesară o abordare atentă a problemelor de mediu încă din faza de proiectare.

Evaluarea impactului asupra mediului trebuie să fie însoţită de promovarea de măsuri realiste de protecţie sau/şi refacere a mediului natural, a căror punere în aplicare să se realizeze după un calendar foarte clar, iar dacă este posibil chiar din timpul funcţionării obiectivului respectiv.

Activităţile de extracţie a agregatelor minerale (pietrişuri, nisipuri, piatră de construcţie etc.) de-a lungul zonei Dunării aduc grave prejudicii siguranţei traficului rutier şi peisajului. Deşi toţi agenţii economici din acest domeniu au obligaţia să promoveze măsuri de reconstrucţie ecologică, în foarte puţine cazuri acestea au fost puse în aplicare, dar niciodată nu au fost finalizate, fapt ce conduce la un impact vizual negativ.

Administraţia şi Consiliul Ştiinţific ale Parcului Natural Porţile de Fier, în colaborare cu Agenţiile de Protecţie a Mediului vor acţiona pentru reducerea până la eliminare a acestor exploatări, prin neacordarea de aprobări, autorizaţii sau acorduri de funcţionare firmelor care promovează astfel de activităţi sau prin sancţionarea acelora care funcţionează ilegal şi vor interzice deschiderea de noi puncte de extracţie.

Exploatarea de resurse minerale va fi permisă numai în punctele de extracţie existente la data întocmirii prezentului plan de management şi numai în acele zone unde nu se aduc prejudicii obiectivelor ocrotite din Parcul Natural Porţile de Fier sau activităţilor economice de interes naţional.

Fiecare Primărie va înainta către Agenţiile de Protecţie a Mediului şi Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier o listă cu punctele în care se propune continuarea acestor activităţi şi importanţa acestora (pentru utilizarea de către populaţia locală sau pentru menţinerea şi dezvoltarea infrastructurii).

Consiliul Ştiinţific, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier şi Agenţiile de Protecţie a Mediului vor aproba/aviza punctele de extracţie acolo unde acestea nu aduc atingere regimului de conservare, iar pentru cele respinse vor fi înaintate justificări.

Pentru luarea unei decizii corecte, Consiliul Ştiinţific poate solicita agenţilor economici interesaţi în exploatarea resurselor minerale orice document de evaluare a impactului asupra mediului.

Agenţiile de Protecţie a Mediului, la solicitarea Administraţiei şi Consiliului Ştiintific ale Parcului Natural Porţile de Fier, vor impune măsurile de reconstrucţie ecologică a perimetrelor degradate prin activităţile de exploatare a resurselor minerale.

Măsurile de reconstrucţie ecologică a perimetrelor degradate prin depozitarea sterilului provenit din activităţile de extracţie şi prelucrare primară a minereurilor neferoase, se desfăşoară într-un ritm foarte lent, fapt ce face ca impactul asupra mediului şi asupra comunităţilor umane să fie foarte ridicat.

Măsurile de reconstrucţie ecologică trebuie să vizeze în primul rând îmbunătăţirea condiţiilor de locuit ale populaţiei rezidente în zona Moldova Nouă.

Impactul asupra peisajului şi comunităţilor umane poate fi redus prin renaturarea spaţiilor situate în imediata apropierea a spaţiilor de producţie, transfer şi depozitare a diferitelor produse sau deşeuri rezultate din activităţile desfăşurate în zona Moldova Nouă. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va propune, unităţii care realizează exploatarea minereurilor complexe, promovarea de măsuri pentru reconstrucţia ecologică a acestui spaţiu.

Administraţia şi Consiliul Ştiinţific ale Parcului Natural Porţile de Fier vor respinge toate proiectele care pot contribui la creşterea suprafeţelor degradate din Parcul Natural Porţile de Fier (suprafeţe afectate de alunecări de teren, torenţialitate, prăbuşiri, halde de steril etc.)

Statutul de parc natural impune Administraţiei desfăşurarea de activităţi având ca scop dezvoltarea calităţii vieţii comunităţilor umane din Parcul Natural Porţile de Fier.

Nivelul scăzut al dotărilor tehnice în ceea ce priveşte serviciile comunale (alimentare cu apă, canalizare, gestionarea deşeurilor, chiar alimentarea cu energie electrică) se prezintă la un nivel cantitativ şi calitativ inferior, ceea ce reprezintă un factor de presiune asupra mediilor naturale şi care determină un nivel scăzut al calităţii vieţii şi frânează impulsionarea activităţilor economice noi.

Deşi în prezent, în toate localităţile din Parcul Natural Porţile de Fier există prevederi prin care se interzice depozitarea necontrolată a deşeurilor, fenomenul este încă destul de greu de stăpânit în acest spaţiu. Introducerea obligativităţii realizării unui contract între primării şi societăţi de salubrizare pentru ridicarea deşeurilor va contribui la diminuarea acestui fenomen şi va avea ca rezultat scăderea impactului deşeurilor asupra calităţii habitatelor (în special a celor acvatice).

De asemenea, se impune delimitarea zonelor expuse depozitării necontrolate a deşeurilor şi supravegherea lor atentă. Acţiunea va fi promovată de Consiliile Locale în colaborare cu Consiliile Judeţene şi Agenţiile de Protecţie a Mediului, cu sprijinul Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier.

Pentru realizarea de alimentări cu apă, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va avea în vedere menţinerea unei presiuni reduse asupra resurselor de apă.

De asemenea se va avea în vedere şi eliminarea apelor uzate în condiţii care să nu afecteze calitatea factorilor de mediu.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va sprijini toate proiectele de realizarea de noi dotări edilitare, în măsura în care acestea nu vor presupune afectarea zonelor de protecţie sau creşterea excesivă a presiunii asupra mediilor naturale.

Acţiunile de educaţie ecologică trebuie susţinute şi la nivel administrativ prin realizarea unor centre de recuperare a deşeurilor reutilizabile, care să fie accesibile comunelor din Parcul Natural Porţile de Fier.

Această acţiune va contribui la scăderea volumului de deşeuri depozitat în rampele de deşeuri sau în puncte necontrolate. Acţiunea va fi promovată de Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, în colaborare cu autorităţile locale şi judeţene.

Potenţialul turistic remarcabil al Parcului Natural Porţile de Fier nu este dublat de o infrastructura turistică aptă să asigure o absorbţie a fluxului turistic în creştere.

Zona practic închisă până în 1990, Parcul Natural Porţile de Fier se dezvăluie ca o lume mirifică vizitatorilor de astăzi.

Astfel, una dintre cele mai importante presiuni asupra regimului ariilor naturale protejate este tendinţa schimbării destinaţiei terenurilor şi a realizării de construcţii de casă de vacanţă atât în intravilanul cât şi în extravilanul localităţilor pe fondul unei aşa-zise valorificări a potenţialului turistic.

Extinderea intravilanului localităţilor este permisă numai în urma aprobării Planurilor de Urbanism General al localităţilor de către Administraţia şi Consiliul Ştiinţific ale Parcului Natural Porţile de Fier.

Pentru amplasarea de spaţii construite în intravilanul localităţilor din Parcul Natural Porţile de Fier nu este necesara aprobarea Administraţiei şi Consiliului Ştiinţific ale Parcului Natural Porţile de Fier decât în cazul solicitărilor de construcţii pe malul Dunării sau al afluenţilor acesteia la o distanţă mai mică de 200 m de confluenţă.

Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier împreună cu instituţiile abilitate va verifica legalitatea tuturor construcţiilor existente pe malul Dunării şi va sesiza organele în drept pentru readucerea terenului la starea iniţială în cazul construcţiilor ilegale.

În extravilan nu este permisă amplasarea de noi spaţii construite sau construcţii izolate decât în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu aprobarea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier.

Pentru eliminarea tendinţei de aplicare a „politicii faptului împlinit”, deţinătorii cu orice titlu a construcţiilor realizate în extravilanul localităţilor până la aprobarea planului de management sunt obligaţi să intre în legalitate prin obţinerea retroactivă a aprobărilor Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier.

În situaţia în care impactul unei construcţii pentru care este solicitată aprobarea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier este semnificativ, este necesară si aprobarea Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Porţile de Fier.

Pentru luarea unei decizii corecte, Consiliul Ştiinţific poate solicita persoanelor fizice sau juridice interesate în realizarea de construcţii orice document de evaluare a impactului asupra mediului.

Deşi esenţială pentru dezvoltarea economică, în general, şi a turismului în mod special, realizarea de noi investiţii pentru modernizarea infrastructurii din Parcul Natural Porţile de Fier trebuie să ţină cont de menţinerea stării peisajelor.

Promovarea proiectelor va avea în prim plan minimizarea impactului asupra mediului încă din faza de proiectare. În cazul în care acest lucru nu este posibil aceste proiecte vor fi reevaluate. Proiectele vor fi respinse în cazul în care beneficiile asupra comunităţilor umane din Parcul Natural Porţile de Fier sunt foarte reduse sau contravin regimului ariilor naturale protejate.

Adminstraţia Parcului Natural Porţile de Fier împreună cu Agenţiile de Protecţie a Mediului Mehedinţi şi Caraş-Severin vor impulsiona finalizarea lucrărilor la infrastructura de drumuri, în special la DN 57, pentru diminuarea impactului vizual negativ.

În extravilan nu este permisă construcţia, reparaţia şi modernizarea infrastructurii decât în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu aprobarea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier.

În situaţia în care impactul acestor categorii de lucrări pentru care este solicitată aprobarea Administraţiei este semnificativ, este necesară şi aprobarea Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Porţile de Fier.

Pentru luarea unei decizii corecte, Consiliul Ştiinţific poate solicita agenţilor economici interesaţi în construcţia, reparaţia şi modernizarea infrastructurii orice document de evaluare a impactului asupra mediului.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s